MOMO

Cand am auzit prima oara de Momo (Michael Ende), eram deja femeie cu doi copii acasa. Era atat de entuziasmata cea care povestea, incat am zis ca neaparat trebuie sa citesc si eu. Si-am facut rost de carte si-am citit-o ... cam jumatate. Nu-mi mai amintesc ce m-a oprit. Mi s-a parut greoaie, era plina de simboluri, dar nu pot spune ca nu-mi placea. Am amanat-o. Acum o am pe tableta, alaturi de multe alte carti, unele pentru mine, altele pentru copii, carti cum ar fi Winnetou, pe care le am si in varianta clasica, in tara, si carti pe care le-am cautat si nu le-am gasit reeditate, cum ar fi cartile Cavalerilor Pardaillan (din care am aici 2, prima si una mai de prin mijloc, una cumparata si una primita). Cand am facut biblioteca virtuala, m-am gandit ca Winnetou l-ar putea prinde pe Cristi, iar Cavalerii pe Mihai. Cristi insa, care stie de la Mihai ca Winnetou e carte serioasa, cu multe volume, n-a vrut cu nici un chip sa incerce. Mihai insa, ramas fara carte intr-o zi, a zis ca vrea sa isi aleaga ceva de citit de pe tableta. Eu, Pardaillan in sus, Pardaillan in jos... El nu, ca sa-l las pe el sa isi aleaga. Si ce credeti ca a ales? Momo. L-am lasat, crezand ca va ceda singur. A citit-o pe nerasuflate si i-a placut tare mult. Imi povestea din ea si ma uitam la el cum se pliaza pe el povestea. Si n-ar fi trebuit sa fiu asa uimita, mai vazusem asta cand i-am dus la Micul Print, la Teatrul Ion Creanga, si povestea ne atinsese pe fiecare diferit, pe cand Cristi avea 3-4 ani. Trebuie neaparat sa citesc si eu Momo. Doar ca acum nu mai apuc tableta. Mihai a dat de gustul Cavalerilor Pardaillan (si sunt tare incantata de asta), e la a doua deja, dar sunt 10 carti cu toate. Poate cand ajunge la cea pe care o avem carte, pentru ca inca alege hartia in locul ebook-ului. Stiti ce mi-a zis? "Mami, cand o sa citesti Momo, daca e ceva ce nu intelegi, citeste-o ca si cum ai avea varsta mea." Multumesc, Maria!

CITITUL POATE FI CONTAGIOS

Ieri seara, la culcare, camera copiilor era plina. Colegul lui Mihai a facut ca in camera sa apara 3 paturi si atmosfera sa fie exploziva. In harmalaia creata, Mihai isi ia cartea si spune ca el ar vrea sa citeasca un pic. Ii ofera colegului Jurnalul unui pusti in engleza, cartea pe care i-o imprumutase deja. Colegul refuza, plicitsit de idee. Acum era timp numai bun de joaca, nu de citit. Insa Cristian sare si el si-si ia entuziasmat cartea lui - ultimul volum in romana al Jurnalului unui pusti (pe care o citeste singur, si pentru care a lasat cateva zile aventurile lui Nils Holgersson). Colegul ezita o clipa, apoi cere si el cartea. Pentru 10 minute, in camera a fost liniste. Apoi a urmat o bataie cu ursi de plus...

CRISTIAN SI CARTILE

Am pus deoparte cartile din biblioteca de aici care pot fi repatriate. Sunt mai multe decat imi imaginam, nu incap intr-un geamantan. Si daca la cartile mele si ale lui Mihai ma asteptam, am descoperit ca si cartile citite de Cristi nu pot fi neglijate. Puiul parasit de vulpe - autor Irina Korschunow; Hanno deseneaza un balaur - autor Irina Korschunow; Micii uriasi - autor Irina Korschunow; Toate cartile din seria Magic Lilli - autor Knister, editura Aramis; Aproape toate volumele din Jurnalul unui pusti - Jeff Kinney; Pippi Sosetica in marile sudului - autor Astrid Lindgren. Citim acum impreuna Minunata calatorie a lui Nils Holgersson, scrisa de Selma Lagerlof. Mihai a citit-o singur cand era de varsta lui Cristi si i-a placut foarte mult. Eu am vazut in copilarie desenele animate si mi-am promis ca voi citi si cartea candva, cand voi avea timp. Ne poticnim in denumiri suedeze si in descrieri legate de ele, dar aventurile sunt frumoase. Cel mai mult citesc eu, e adevarat. Dar el ma ia de mana seara si se cuibareste alaturi de mine cu cartea in brate, iar cand citeste singur inceputul unui capitol, mi-l povesteste cu drag. Cititul pentru el nu e inca o placere nemaipomenita, lucram inca la asta. E inca in momentul cand cartile mari si povestile lungi il sperie. Dar l-am surprins in situatii cand, liber fiind sa se joace, s-a retras cu o carte in mana sa vada ce s-a mai intamplat.

ZANUTA DORA-LI SI VRAJITOAREA CIUMFI

Zanuta Dora-li si vrajitoarea Ciumfi este o carte pentru copii pe care am primit-o cadou. Este unul din acele cadouri de suflet care te fac sa zambesti ori de cate ori iti amintesti de el. In primul rand trebuie sa spun ca sunt fericita ca doamna Anastasia Popa scrie si, foarte important, publica in continuare. Era o vreme cand, dupa ce m-a cucerit cu Iana, vrajitoarea poznasa, nu o mai gaseam pe nicaieri. Cand am primit aceasta carte am sperat ca va fi Cartea care il va cuceri definitiv pe Cristian si-i va deschide apetitul pentru lectura. Asa ca am incercat sa ajunga la el in cea mai frumoasa forma. Intamplarile sunt structurate in povestiri scurte, cartea e plina de ilustratii, asa ca i-am inmanat-o cu incredere. Am avut grija sa ii spun si ca "mama" ei este aceeasi cu "mama Ianei"... Intai a rasfoit-o si s-a amuzat de desene. Apoi a incercat sa ma ia cu el sa o citim impreuna. A inceput-o el si apoi a inceput sa i-o ia Mihai. Asa ca am avut grija sa i-o aduc pe Dora-li si lui Mihai, pentru ca scopul meu era clar, Cristian trebuia sa citeasca singur. Mihai a fost fericit. A devorat-o pur si simplu si a incercat sa nu i-o povesteasca fratelui. Totusi i-a scapat pe ici pe colo cate ceva, nu de alta dar il pufnea rasul cand citea langa el si trebuia sa ii spuna poanta. Mihai a zis ca i-a placut foarte mult,si ca, desi e tot cu vrajitoare, este diferita de Iana, si ca i-ar recomanda-o chiar si lui Adi (nepotul nostru de 4 ani). Cristian a citit-o incet, cate o poveste o data. I-am citit si eu intr-o seara, cand l-am vazut ca se poticneste. Am crezut si ca nu-i place, pentru ca au fost seri cand refuza sa mai citeasca. Dar imi spunea mereu ca lui nu-i place sa citeasca, nu ca nu e frumoasa cartea. Si adevarul e ca, ori de cate ori ii propuneam sa o lase (ca de, dragoste cu sila nu se poate, si-apoi nu e obligatoriu ca ce ne place noua sa ii placa si lui...) refuza mereu. Asa se face ca a citit TOATA cartea. Poveste dupa poveste, intamplare dupa intamplare, cartea l-a tinut aproape si n-a vrut sa o lase pentru nimic in lume. E adevarat ca i-ar fi placut mult mai mult daca i-as fi citit-o eu pe toata. Sau Mihai... Si inca ceva: mi-a si povestit din ea. Asadar, v-o recomand cu caldura si din partea lui Cristian, un incepator in ale cititului. Ce i-a placut cel mai mult? Cica i-a placut tot, dar cel mai tare i-au placut piticii.

ANASTASIA POPA

Sambata, 24 noiembrie, orele 14.00, la standul editurii Carminis de la GAUDEAMUS, Anastasia Popa are lansarea unei noi carti: Zanuta Dora-Li si vrajitoarea Ciumfi. Nu vom fi acolo, dar cartea o vom avea pana la urma, dat fiind faptul ca suntem fani infocati ai Anastasiei Popa. Ii doresc sa aiba o lansare frumoasa si viata lunga noii sale carti!

CITIM DIN NOU

Azi am reinstalat regula: la 9 sunteti in pat si daca vreti cititi, daca nu, la culcare! Pentru ca niciodata nu e timp, pentru ca e mai usor sa joci WII, mai bine sa vezi un film, mai simplu sa te opresti la joaca sau sa citeasca mami... Si pentru ca eu n-am inima sa le stric toate astea, ca prea frumos se joaca, prea la place filmul, si uite invata engleza, prea e bine ca au timp liber. Dar cand e regula in vigoare redescopera placerea cititului. Mihai citeste Nadia. Nu prea i-a placut la inceput, dar nici n-a vrut sa renunte la ea. In seara asta l-a prins. Pentru ca numai atunci vine repede-repede, cu degetul lasat semn in carte, sa-mi spuna ce-a citit. Cristian si-a ales din biblioteca Ghici cat de mult te iubesc. S-a dus langa Mihai si-a citit in tacere (lucru mare!). Apoi a venit zambind fericit. - Mami, sa stii ca mi-a placut mai mult acum ca inainte. Apoi mi-a povestit-o pe toata, ba chiar a deschis cartea si mi-a aratat si pozele in timp ce-mi spunea. Si ne-am iubit apoi in cuvinte, care pana la soare ('ca-i mai departe ca luna'), care pana la soare si inapoi, apoi iar la soare si iar inapoi... Si cand i-am dat celelalte carticele sa aleaga pe mai departe nu s-a mai dat in laturi, ba chiar le-a luat teanc si le-a ierarhizat: 'asta si asta si asta sunt primele, iar asta a doua'. Apoi din primele a ales Robin Hood. Ca Mihai la varsta lui... L-am ajutat sa treaca peste cuvantul care-i facea cartea complicata... Richard... apoi a citit si si-a pus mandru un semn. Si-a citit si dintr-una din carticelele cu povesti spuse in romana si engleza si de data asta au avut succes. Au avut rabdare sa asculte textul meu tema de la engleza, despre adolescenta care a reusit sa navigheze singura in jurul Pamantului. Si pentru ca tema mea pentru maine e sa vorbesc despre asta ca parinte, le-am cerut parerea. Ei bine, ei nu si-ar lasa copiii sa plece singuri. In nici un caz. Eeee, dupa ce a aflat ca cei de la Cartea Recordurilor dau bani, Cristi a inceput sa se intereseze daca nu ar merge sa-i pacalesti ca ai facut ceva... Dar tot nu si-ar lasa copilul. Eu i-as lasa daca si-ar dori cu adevarat si m-ar convinge ca pot. - Ca atunci cand mi-ai dat voie sa merg singur in tabara, desi aveam doar 5 ani? a spus Mihai mandru. - Da. Ca mi-ai demonstrat ca te poti descurca singur. Asa de tare iti doreai. 'Si tot asa te-am lasat sa mergi la kumite, desi candva mi-am jurat ca n-o sa te las niciodata...' doar un gand a fost, si tot am simtit un gol in stomac. Ca de fiecare data.

IANA VRAJITOAREA POZNASA

Despre Iana scriam la inceputurile acestui blog ca face minuni. Ei bine, Iana chiar este o vrajitoare poznasa. De data aceasta m-a gasit ea pe mine. Nu-i vorba ca o luasem cu mine, alaturi de 'Legenda ariciului', inghesuita in bagajele mele de suflet, cele cu carti.
Povestea Ianei a fost reeditata la sfarsitul acestui an si are in plus aventuri noi. Se poate cumpara si de pe Amazon. Autoarea are multe alte carti tiparite si, foarte important, o putem gasi acum sub numele de ANASTASIA POPA.



Iana este in viata mea, o poveste frumoasa. Asa a fost de cand am descoperit-o. Am primit-o cadou, peste orice bariera de distante sau de trafic, si mi-a luminat ziua. A reusit ceea ce nimeni si nimic nu reusise pana acum, sa ia copiii de la jocul de WII. La inceput a vrut Mihai sa vada ce e nou. Isi amintea de ea ca fiind 'cartea aceea' care i-a placut foarte mult. Apoi a fost Cristi care nu ma mai lasa sa ma opresc din citit. Dupa primul capitol Mihai si-a descatusat amintirile si l-am oprit cu greu sa nu spuna tot. Intr-un final am plecat dintre ei, iar Mihai a ramas citind mai departe cu voce tare. Cateva ore mai tarziu, Marius a gasit povestea si a ramas si el ... citind. E prima oara cand il vad asa prins de una din cartile copiilor.
Cum spuneam, Iana este o vrajitoare. Poznasa.
Multumesc, doamna ANASTASIA POPA!

INTALNIREA ACTIVITATI COPII, TT SI ANIELA

Pe Aniela am recunoscut-o imediat si mi s-a parut ca o cunosc dintotdeauna. A venit sa ni-l prezinte personal pe TT si sa intalneasca macar o parte din familia ActivitatiCopii.
Ce mi-a placut? Cel mai mult mi-au placut copiii. S-au jucat impreuna ca si cand ar fi fost cu totii copiii aceleiasi familii. Mi-a placut de Aniela. Mi-a placut locatia. Mi-a placut de prietena Anielei care a dat de lucru copiilor, de doamna de la Aramis. Mi-a placut foarte tare ca au venit si tatii la aceasta reuniune, si asta cred ca e un dar pe care Aniela il face parintilor, acela de a-i aduce impreuna mai aproape de copii. A fost o intalnire calda, poznas galagioasa, cu chiote si baloane, cu tort si cu carti.
Aniela a dat autografe. Ai mei m-au rugat sa le fac si poza apoi, fiecare cu cartea lui, mandrii nevoie mare.

Pentru tot ce mi-a daruit mie personal Aniela prin dragostea ei de copii, prin energia si exemplul ei personal, as vrea sa-i multumesc. Povestile lui TT, incepute ca povesti pentru copiii ei, au fost realizate apoi impreuna cu ei. Citesc TT si stiu ca pietricelele din desen au fost adunate de copii, parca-i aud venind cu idei si asezand si decupand. TT aduce nu numai poveste, TT aduce povestea unei familii frumoase, care are timp de facut lucruri impreuna.







Pe drumul spre casa, Cristian m-a intrebat:
- Mami, facem si noi o carte impreuna?
Am zambit si-am inteles. Despre asta este vorba.

Fotografii profesioniste de la intalnire puteti vedea pe site-ul fotografului ActivitatiCopii.

CARTI PENTRU COPII

Cand Mihai era mic cumparam cu frenezie tot felul de reviste colorate, cu aproape orice fel de povesti si poezii ilustrate. Timpul le-a dovedit total nefolositoare, din ele doar cateva de la editura Erc Press le mai tin si astazi, restul insa m-au ajutat sa inteleg ca e important ca povestile sa le prezinti copilului in varianta lor clasica, nu repovestita, sau si mai grav, adaptata. Stiti cate variante de Scufita Rosie apar in revistele-brosuri pentru cei mici? Povestea celor 3 purcelusi, minunat ilustrata dar ingrozitor de departe de povestea originala, a fost ultima concesie facuta.
Acum, am descoperit insa altceva. Conteaza foarte mult si traducerea. Da, stiu, trebuia sa ma prind de mai de mult. Doar ca in copilaria mea, cartile nu aveau greseli de tipar, aveau explicatii in subsolul paginii, detalii despre autor, prefata, postafata... Am in casa 2 carti Insula comorii. Difera traducerea. Difera inclusiv titlul: Comoara din insula. Acelasi autor, Robert Louis Stevenson. Puse una langa alta aleg de departe varianta tiparita de Adevarul. Desi cealalta are si desene, are scrisul un pic mai mare si poate ar atrage mai mult un copil decat cea prezentata de Adevarul.
I-am cumparat lui Mihai Heidi si Cuore, inima de copil. Le-am cautat mult, acum ai de unde alege. Vroiam sa-i faca placere s-o citeasca din momentul in care o sa vada cartea. Heidi a citit-o. Cica i-a si placut. Cuore in schimb a stat o saptamana pe biroul lui. Intr-o seara l-am rugat s-o citeasca si a refuzat. Ca nu-i place. L-am rugat sa citeasca mai mult de-o pagina. Citise cica. L-am mai rugat o data. Asa ca a citit de gura mea, trist, cu-o lacrima in coltul ochilor.
- Vreau o carte ca Winnetou!
Initial i-am zis ca-i dau Cei trei muschetari dupa ce termina Cuore. Dar m-am trezit cautand deja in biblioteca, si-n jumatate de ora schimbasem cartea. Rezultatul: in 2 seri a trecut de jumatatea primului volum. Si nu citeste decat inainte de culcare.
- Asta da, mami, e frumoasa.
Poate lui Cristi sa-i placa de Cuore... poate Mihai sa aiba alta data chef de el. Daca nu, o s-o recitesc eu odata, pentru ca mie mi-a placut tare mult. Nu zic, si muschetarii mi-au placut mult! Si acum am si Dupa 20 de ani, si Cavalerii Pardaillan...

JURNALUL UNUI PUSTI - ULTIMA PICATURA

Pentru cei care nu stiau inca, Jurnalul unui pusti are si in Romania foarte multi fani printre copiii trecuti de 6 ani. Majoritatea au facut o pasiune pentru ea, asa ca a treia carte din coletie a fost asteptata cu sufletul la gura. Eu o am deja, pentru ca Editura Art a facut posibila precomanda ei, si-au suportat ei plata transportului. M-am grabit, fericita ca o pot darui pe 1 iunie, si nu dupa cum promisesera ei la ultimul targ de carte.
Asadar, pentru doritori, aflati ca pe 21 mai va avea loc lansarea oficiala in 50 de librarii simultan, in toata tara, cu premii surpriza. Cel putin asa anunta Editura Art.

GAUDEAMUS DE POVESTE

Gaudeamus anul acesta a fost sub semnul povestilor.



Cristian a fost prezent la intalnirea cu TT cel mult asteptat, foarte incantat ca, in sfarsit, va putea rasfoi caticelele cu aventurile lui. Doar ca tati n-a inteles asta si le-a lasat sigilate ca sa am eu placerea de a le deschide prima. Asa ca, sambata noapte, la ora 1.00, inchideam carticelele si le puneam deoparte cu promisiunea ca vom face impreuna si trenuletele si ca data viitoare vom citi si in engleza. Mi-a placut incantarea lui cand a descoperit imaginile si am fost tare fericita ca l-am prins in joc pe Mihai, care a reusit sa traduca bucati din textul in engleza. Asadar, Aniela, sa stii ca TT a ajuns cu bine la destinatie si se simte la noi ca la el acasa.

Astazi am ajuns la timp la lansarea "Calatoriei in curcubeu". Cu greu i-am oprit pe baieti sa nu divulge prietenilor numele Piticului buclucas. Mi-a placut atmosfera de familie din jurul Adei, mi-a placut de Irina, care de la inaltimea celor 5 ani ai ei a vorbit asa de frumos multimii adunate acolo. Cartea arata minunat, CD-ul a iesit super. Cred ca acum Piticul este pregatit sa deschida portile curcubeului tuturor copiilor.



M-am bucurat apoi cat am putut de targ. M-am regasit cu CasaRetro, am descoperit standul editurii Soarele si Luna unde ne-am reintalnit cu Alina Darian, am vazut de departe ornamentele origami ale lui Bogdan de la standul editurii Erc Pres, am vazut o multime de oameni mari si mi-am bucurat ochii cu o mare parte a cartilor expuse. Am profitat de reduceri, mi-am cumparat si mie carti pe care mi le doream de mult, am avut bucuria sa-i gasesc lui Mihai partea a 2-a a Jurnalului unui pusti, si mai presus de toate am ajut sansa sa descopar un film pe care-l caut de ani de zile: Maria Mirabela in Tranzistoria. Am intrebat de el la standul unde vorbea nepoata dnei. Elisabeta Bostan, si-am aflat ca au pus ambele filme pe un dvd. Inutil sa va mai spun ca la noi filmul Maria Mirabela a rulat de zeci de ori, ca sunt zile cand ma trezesc fredonand cantecele lor, ca mi-era dor sa-l revad si ca-mi pierdusem speranta ca cineva isi mai aminteste de el, cu atat mai putin ca cineva il va reinvia pe un dvd. Sunt fericita ca au facut-o acum, cand copiii mei mai sunt la varsta cand il pot gusta din plin.
Mi-a placut tare mult targul anul acesta.

TT SI POVESTEA CURCUBEULUI

TT si CALATORIE PRIN CURCUBEULUI sunt gata. Se pot comanda deja de pe site-ul editurii Aramis. Nu ratati lansarile lor la Targul de Carte Gaudeamus.
La ora 11, sambata 20.11.2010, TT va poposi in gara de la etajul 1, la standul editurii Aramis, iar duminica la ora 11, in acelasi loc, aveti intalnire cu Curcubeul. Vor fi reduceri, surprize, autografe si veti putea intalni doua minunate creatoare de povesti.
Aniela Tanase va fi prezenta virtual, e adevarat, dar sunt convinsa ca sufletul ii va fi acolo la ora 11, alaturi de visul ei devenit realitate. Va fi alaturi de ea toata suflarea AC, chiar daca nu toti vor putea fi prezenti. Ii voi tine pumnii stransi, fericita ca TT a invins toate obstacolele. Stiu ca asta e doar inceputul. TT va ajunge departe.
Duminica fiti pregatiti pentru CALATORIA PRIN CURCUBEU. Povestea va cuceri cu siguranta nu numai copiii si va v-a purta intr-o aventura minunata in care veti redescoperi ca lumea e de fapt plina de culoare. Ada Demirgian a pregatit si un CD, pentru ca toti copiii care au ascultat aceasta poveste au cerut sa le fie citita iar si iar...

CARTILE LUCIA MUNTEAN

Cartile dnei. Lucia Muntean le-am descoperit la Carturesti.
Atrag atentia prin calitate si desen. Apoi, odata deschise, te cuceresc pagina cu pagina. Sunt diferite dar au in comun stilul direct si vesel si dorinta de a aduce parintii langa copii. Ca adult iti va face placere s-o citesti micutului, indiferent de cat de obosit esti, iar copiii, odata ce le-au cunoscut, sigur le vor mai cere.
Eu am citit 5 dintre ele, am cumparat-o pe cea care mi s-a parut mie ca ar mai fi potrivita copiilor mei, cea cu lectiile de desen sub forma de poezii-ghicitori: "Ghici, ghici, ghici, ce voi desena aici". Si li s-a lipit si lor de suflet, Cristian mai ales, ma roaga sa i-o citesc in fiecare seara. I-am surprins citind-o unul altuia ca pe o ghicitoare, dulce foc Cristian care privind desenele incerca sa reconstituie versurile astfel incat Mihai sa poata ghici la ce pagina se uita el. Si inca n-am avut timp sa ne asezam la masa si sa si desenam...
Inr-o seara, la Carturesti, i-am chemat sa le citesc din "Jocuri de-a matematica" poezia cu cifrele. S-au distrat amandoi, desi au trecut de mult de perioada cand buchiseau cifre. Apoi Cristian, recunoscand cartea ca fiind la fel cu cea cu desenele de acasa, s-a asezat pe genunchiul meu si m-a rugat sa-i citesc tot. Si uite asa, amandoi am citit si-am ras pret de o carte, desi era o carte pentru copii mai mici.

CARTURESTI

In ultima vreme mergem des la Carturesti. Pentru mine este mereu o bucurie sa ajung acolo, iar in ultima vreme aproape fiecare zi a fost luminata de gandul ca seara vom poposi in spatiul special creat acolo. O fi bucuria reintalnirii cu cartile, sau pur si simplu locul are o energie pozitiva, ori poate libertatea pe care mi-o ofera prin locul de joaca dintre cartile de copii, astfel incat pot rasfoi si citi in liniste chiar daca am copiii cu mine.

Am fost la toate atelierele oferite copiilor de scoala Mark Twain International Scool si-am descoperit oameni deosebiti, cu mult drag de copii si care pot deschide pasiuni pentru materii doar prin faptul ca o predau ei. Tare ma bucur ca mai exista astfel de profesori, chiar daca sunt la scoli particulare...

Joi am fost la seara de lectura s-o ascultam pe Ada. Si spatiul din mansarda a devenit neincapator, invadat de o multime de copii de toate varstele. Si Ada le-a citit si le-a povestit asa cum numai ea stie, din cartile de la editura Cartea Copiilor. Nu stiu cati ar fi putut sa capteze atentia asa cum a reusit ea, cu o carte care trebuia citita si comentata pe imagini cum este Roobin Hood in varianta tiparita la ei, foarte frumoasa de altfel, dar la care farmecul consta tocmai in a descoperi in imagini restul povestii. Pustii mei au ascultat cu gura cascata si povestea cu printesa, desi la sfarsit n-au mai recunoscut ca le-a placut. Cert e ca n-au miscat cat a tinut lectura, iar asta, va spun ca-i cunosc, nu se intampla decat cand ii prinde povestea.

Sa mai povestesc despre locul de joaca de la Carturesti, de care copiii mei nu s-au saturat, din contra, nu reusesc sa-i mai smulg de acolo. Se joaca, se imprietenesc, rasfoiesc si comenteaza cartile pe care le au in jur, se simt ca acasa si nu-nteleg de ce trebuie sa plecam...

Pentru mine personal e o intreaga aventura sa ajung acolo. Mi-i aduce mama in oras iar eu alerg de la serviciu si ajung mereu la limita, gafaind si gata transpirata. Acasa ajungem tarziu, pe la ora 21, ceea ce presupune ca tot ce tine de zona casnica trebuie sa rezolv incepand cu aceasta ora. De fapt, mult mai tarziu daca tinem cont si de masa de seara, verificatul temelor si povestea de culcare. Ma intreba cineva daca nu sunt obosita. Sunt. Dar merita efortul. N-o sa mai mergem in fiecare zi, nu ajungem acolo decat cand se organizeaza ceva pentru copii, si asta daca aflam la timp. Copiilor le-a placut si-au invatat o multime de lucruri. Si-i povestesc a doua zi bunicii, care, spre deosebire de serile cand o rugam sa mi-i aduca la teatru, n-a comentat nici o clipa. Nu-i vorba, ca si atunci mi-i aducea mereu. Apropo, in octombrie incepe festivalul de teatru pentru copii de la Ion Creanga "O suta, o mie, un milion de povesti" - editia a VI-a. Abia asteptam!

Fotografii de la atelierele Carturesti, pe forum la ACTIVITATICOPII.

DARUL LECTURII

">

Site-ul ACTIVITATICOPII ne ofera o noua provocare prin campania DARUL LECTURII

"Campania urmareste sa-i invete pe copii sa aprecieze lectura si cartile de la varste fragede, inca dinainte de a sti sa citeasca. Acest lucru depinde insa foarte mult de atitudinea parintilor fata de lectura si de cum stiu acestia sa isi incurajeze copilul: obiceiul de a-i citi o poveste in fiecare seara, alcatuirea unei mici biblioteci care sa contina carticele adaptate varstei, participarea la story time, vizite la librarie sau la biblioteca etc. Lectura este un dar pe care il poti transmite copilului tau prin aceste gesturi simple, dar atat de frumoase, incat ii pot marca in mod pozitiv viata."

Prichindeii fac schimb de carti este doar una din activitatile campaniei, prin care ii putem invata pe copiii nostri ca o carte este un cadou minunat pentru orice varsta. Vor invata sa daruiasca si daruind sa primeasca. Va puteti inscrie pana pe 15 martie.

Mai gasiti acolo un concurs: Prima carte a copilului meu
prin care veti putea impartasi cu alti parinti idei despre carti potrivite fiecarei varste. Puteti participa pana pe 20 martie.

Si nu in ultimul rand, campania Darul lecturii va ofera posibilitatea de a aduce un zambet unor copii care au mare nevoie si de asa ceva, prin campania Carti in dar.

Intrati, faceti-va comozi. S-ar putea sa va faca mare placere sa va implicati.

STROPIDESUFLET.WORDPRESS.COM

Un blog care chiar asa este, cu stropi de suflet.
Doamna Aurora Georgescu este o bunica coborata parca dintr-o poveste, care s-a adaptat intr-un timp record la internet si care scrie pe placul copiilor de toate varstele.
Mie una imi aduce zambetul pe buze ori de cate ori o citesc.

Am devenit cititori fideli dupa ce am descoperit poezia Un micut catel istet, care a devenit imediat preferata copiilor mei. Au invatat-o intr-o jumatate de ora, s-au amuzat teribil si apoi de multe ori in joaca lor i-am auzit recitand din ea.

A scris cate o poezioara pentru fiecare litera a alfabetului. Si mai nou posteaza scenete pentru copii. Ne-a dat gata cu Visul Luciei. Si are si niste poezii personalizate foarte haioase.

Tot ce le citesc de pe blogul stropidesuflet.wordpress.com este un succes sigur.Imi place felul in care copiii mei asculta poeziile si povestile scrise de doamna Aurora Georgescu. Imi place cum ajunge povestea la ei, cum izbucnesc amandoi in ras, cum comenteaza dupa. Imi place ca ii prinde pe amandoi, ca nu trebuie sa le citesc alta carte la fiecare. Si cata placere imi face mie sa le citesc!

Poveste din seara de Ajun este darul special pe care Mos Craciun l-a trimis lui Cristian. Si acum ma mai roaga sa i-o citesc. Cand ne-am mutat m-a intrebat ingrijorat daca nu cumva i-am ratacit carticica cu lupul care l-a furat pe Mos...

As vrea sa-i multumesc ca imparte cu atata generozitate cu noi talentul si frumusetea sufletului. Ii doresc multa sanatate, multe bucurii si multi cititori fericiti. Si-i mai doresc sa primeasca inzecit cat daruieste!

LANSAREA POVESTILOR DREI. FIRICEL LA CLUJ

Ada Demirgian a ajuns pana la urma cu bine la Cluj. Povestea plecarii ei, pe scurt, o gasiti aici, si probabil mai pe larg o sa ne-o spuna chiar ea, pe blogul ei.

Asa ca LANSAREA ARE LOC ASTAZI, ORA 18, la libraria ORFEU (are in fata un podium Fashion TV) in CLUJ.

Ii tin pumnii Adei, sa fie o lansare cel putin la fel de frumoasa ca cea din Bucuresti!

TARA OAMENILOR DE ZAPADA

Cum, nu stiati ca exista?
Cititi povestea Visul Luciei si mai vorbim.
Picii mei au invatat noi formule magice, s-au distrat si s-au plimbat alaturi de Lucia prin tara unde oamenii de zapada se duc atunci cand se topesc.
Cristian chiar a crezut ca citesc o carte si-a fost foarte uimit sa descopere ca foile mele nu au nici o ilustratie.

ZANA NORILOR

Avem o noua carte preferata.
Se numeste "Zana Norilor. Sentimentele oamenilor sunt desenate pe cer", a fost reeditata la editura Ascent, prima editie, daca o mai gasiti, este la editura Paralela 45.
Am cautat-o mai mult de un an prin librarii. Gresit. Mult mai simplu si mai comod este sa o comanzi pe net. Culmea este ca uitasem de ea. Am regasit-o intamplator si dupa 2 zile o aveam.
Este minunata. Sensibila si delicata. Povesteste copiilor ce sunt sentimentele intr-un mod care-i topeste pe cei mari si ii tine atenti pe cei mici. Cel care imi cere seara sa-i citesc "cate un nor" este Cristian, si el are 5 ani. Iar urarea de somn usor a zanei o spun in cor si le place teribil.
Pe situl Zanei puteti citi 2 povesti.
Lectura placuta!

CARTI MINUNATE LA OFERTA

Era sa uit! Am un cadou pentru voi! Nu stiu daca ati aflat, dar editura Nemira are reduceri mari la cartile pentru copii. Noua Mos Craciun ne-a adus un sac de carti de la ei, una mai frumoasa decat alta. Au desene surprinzatoare, care te fac sa poposesti indelung pe fiecare detaliu al paginii, iar povestile sunt deosebite. Fiecare carte care a poposit la noi este o bijuterie in miniatura. Mie personal mi-a placut tare mult Fetita din castelul de la muzeu.
Lui Mihai i-a placut mult Ziua in care a fugit somnul si extra-nemai-super-minunat de -cel mai ... Sus printre nori
Ne-am distrat de minune si cu Odrin in tara Fiburnutelor si cu Yoli-Zoli si Pulberea de Alandala.
Lectura placuta!