Anul acesta ne-a prins fara poezie invatata. Asa ca, in dimineata de 24 decembrie, cine invata de zor?
Au ales "Printul Miorlau" de Nina Cassian, pentru ca o stiau un pic din serile cand le-am citit-o la nesfarsit, si pentru ca nu le-a prea suras ideea de a canta un colind. Au invatat-o destul de usor, desi Cristi a comentat la fiecare strofa care-i revenea de invatat. Mihai a invatat binenteles cel mai mult. Cand credeti ca au stiut cel mai bine poezia? Normal, dupa Craciun, cand au spus-o la mama.
Nu-i bai, ca si Mosului i-au recitat-o, cu multe emotii insa si cu un pic de ajutor de la mine.
Dar sa o luam cu inceputul.
Cristian a avut grija sa puna fursecul pentru renii mosului, iar renii au avut grija sa-l manance. S-a uitat mult pe geam, doar doar i-o vedea venind.
Mosul a venit incarcat ca de obicei. Le-a adus tot ce au cerut in scrisori si inca multe altele, puse de spiridusii lui anume pentru ei. Mihai, radiind de fericire, chiar a spus: " Mi-a adus Mos Craciun tot ce mi-am dorit! Tot! Si ce-mi doream de la MiniMax!". Iar Cristian, care a identificat ciocolata mare-mare chiar si ambalata, cand a deschis-o si-a vazut ca e Toffifee a ridicat mainile in sus si-a tipat: "Multumesc, Mos Craciun! Multumesc!".
Dintre toate cadourile, in top au fost sarpele rosu si ciocolata lui Cristian. Mihai doarme seara de seara incolacit pe sarpele lui, motiv de invidie pentru cel mic care m-a intrebat vreo doua zile cum sa faca el sa-i scrie lui Mos Craciun ca vrea si el unul, si sa i-l aduca a doua zi...
Ca niciodata, au scos din ambalaje tot ce-au primit, cu Mos Craciun acolo. Zburau hartiile cat colo si-i auzeai chiuind cand descopereau ce-i inauntru. Cand a plecat Mosul doar Mihai l-a condus la usa, Cristian era prea ocupat sa scoata ceva dintr-un ambalaj.
Mosul a avut grija sa le dea personal cadourile promise:
