Troiene? Munti de zapada? Nu! Sunt cazemate!
Ssssst.... sa nu ne auda soferii...
marți, 9 februarie 2010
luni, 8 februarie 2010
LANSAREA POVESTILOR DREI. FIRICEL LA CLUJ
Ada Demirgian a ajuns pana la urma cu bine la Cluj. Povestea plecarii ei, pe scurt, o gasiti aici, si probabil mai pe larg o sa ne-o spuna chiar ea, pe blogul ei.
Asa ca LANSAREA ARE LOC ASTAZI, ORA 18, la libraria ORFEU (are in fata un podium Fashion TV) in CLUJ.
Ii tin pumnii Adei, sa fie o lansare cel putin la fel de frumoasa ca cea din Bucuresti!
joi, 4 februarie 2010
CONCURSUL LINIUTELOR
Pe Ziarul copiilor e mare concurs mare!
Cum am aflat ca sunt insarcinata. E mult de atunci, dar n-am uitat...
La Mihai... am facut mai multe teste. Cateva luni au durat incercarile nereusite. Nu mai stiu ce test am luat, nici ce zi era. Mi-amintesc insa foarte clar emotia celor 2 liniute. Si mi-amintesc in cele mai mici amanunte vizita la doctor, chiar de ziua mea! Inima lui batand n-o s-o uit niciodata. Si lumina de afara cand am iesit. Si bucuria amestecata cu frica... Si ecografiile in care imi facea cu mana si-si baga piciorul in gura.... Ce ciudat cum au ramas atat de clar intiparite in mintea mea toate senzatiile. Si toata emotia si mandria. Restul, e poveste. Si azi ma uit cu mirare la el, parca nu-mi vine sa cred ca e al meu, ca eu am putut face asa o minune de copil. M-a invatat sa iubesc cu adevarat, simplu si curat. Este copilul meu incepand cu ziua cand testul a aratat cele doua liniute, m-am bucurat de fiecare zi de sarcina si apoi de fiecare zi alaturi de el. Si mi-a daruit atata fericire cat nu credeam ca poate exista. Si tot el mi-a dat curajul de a mai avea un copil...
Cristian
Cristian a fost conceput de ziua lui Mihai, si-a fost cel mai frumos cadou pe care i-l puteam oferi. Mi l-am dorit la fel de mult cum l-am dorit si pe Mihai. La el momentul testului mi-l amintesc, eram la Deva la fini, inainte de Craciunul anului 2003 si mi-amintesc si ca n-am avut rabdare sa pastrez secretul, si l-am sunat pe Marius imediat. La Cristian am pastrat testul, si-am trait fiecare zi de sarcina cu gandul ca s-ar putea sa fie ultimul copil pe care-l am. Asa ca m-am bucurat cu toata fiinta mea de tot. Mi-amintesc zambetul care-mi invada sufletul, mi-l amintesc pe Mihai scump foc la cei 2 ani ai lui, si grijile ca s-ar putea intampla ceva rau. Mi-amintesc si teama ca il nedreptatesc pe Mihai pentru ca timpul si dragostea mea urmau sa fie impartite. Si dorul de Mihai cand am nascut... Si cum a inceput marea dragoste cu Cristian. Si victoria alaptatului. Si culmea, peste toate durerile si spaimele cand mi-amintesc de perioada aceea imi vin in minte intai bucuria si implinirea.
Cristian este o minune de copil, un lipicios si-un dulce, si-are un dar extraordinar de a schimba supararea in zambet.
El ne-a invatat ca iubirea nu se imparte ci se-nmulteste.
Impreuna sunt o echipa. Si-s atat de minunat diferiti, incat diferenta unuia devine lectie pentru celalalt.
Copiii mei au dat vietii mele sens si valoare.
Si da, as lua-o oricand de la capat. Lumea zice ca-s nebuna... Eu zic ca merita. Si ca nimic pe lumea asta nu-i mai frumos.
Cum am aflat ca sunt insarcinata. E mult de atunci, dar n-am uitat...
La Mihai... am facut mai multe teste. Cateva luni au durat incercarile nereusite. Nu mai stiu ce test am luat, nici ce zi era. Mi-amintesc insa foarte clar emotia celor 2 liniute. Si mi-amintesc in cele mai mici amanunte vizita la doctor, chiar de ziua mea! Inima lui batand n-o s-o uit niciodata. Si lumina de afara cand am iesit. Si bucuria amestecata cu frica... Si ecografiile in care imi facea cu mana si-si baga piciorul in gura.... Ce ciudat cum au ramas atat de clar intiparite in mintea mea toate senzatiile. Si toata emotia si mandria. Restul, e poveste. Si azi ma uit cu mirare la el, parca nu-mi vine sa cred ca e al meu, ca eu am putut face asa o minune de copil. M-a invatat sa iubesc cu adevarat, simplu si curat. Este copilul meu incepand cu ziua cand testul a aratat cele doua liniute, m-am bucurat de fiecare zi de sarcina si apoi de fiecare zi alaturi de el. Si mi-a daruit atata fericire cat nu credeam ca poate exista. Si tot el mi-a dat curajul de a mai avea un copil...
Cristian
Cristian a fost conceput de ziua lui Mihai, si-a fost cel mai frumos cadou pe care i-l puteam oferi. Mi l-am dorit la fel de mult cum l-am dorit si pe Mihai. La el momentul testului mi-l amintesc, eram la Deva la fini, inainte de Craciunul anului 2003 si mi-amintesc si ca n-am avut rabdare sa pastrez secretul, si l-am sunat pe Marius imediat. La Cristian am pastrat testul, si-am trait fiecare zi de sarcina cu gandul ca s-ar putea sa fie ultimul copil pe care-l am. Asa ca m-am bucurat cu toata fiinta mea de tot. Mi-amintesc zambetul care-mi invada sufletul, mi-l amintesc pe Mihai scump foc la cei 2 ani ai lui, si grijile ca s-ar putea intampla ceva rau. Mi-amintesc si teama ca il nedreptatesc pe Mihai pentru ca timpul si dragostea mea urmau sa fie impartite. Si dorul de Mihai cand am nascut... Si cum a inceput marea dragoste cu Cristian. Si victoria alaptatului. Si culmea, peste toate durerile si spaimele cand mi-amintesc de perioada aceea imi vin in minte intai bucuria si implinirea.
Cristian este o minune de copil, un lipicios si-un dulce, si-are un dar extraordinar de a schimba supararea in zambet.
El ne-a invatat ca iubirea nu se imparte ci se-nmulteste.
Impreuna sunt o echipa. Si-s atat de minunat diferiti, incat diferenta unuia devine lectie pentru celalalt.
Copiii mei au dat vietii mele sens si valoare.
Si da, as lua-o oricand de la capat. Lumea zice ca-s nebuna... Eu zic ca merita. Si ca nimic pe lumea asta nu-i mai frumos.
PERLE
- Mami, da' tu de ce ai si barbati la tine la serviciu? ma-ntreaba Cristian dezamagit.
- ... Dar ce-ti veni? De ce ma intrebi?
- Pai barbatii nu ar trebui sa se lupt (lupte)?
- Nu mami, nu toti barbatii merg la serviciu sa se lupte.
- Ce, doctorul hemeopat (homeopat) se lupta? zice si Mihai.
Si eu care crezusem ca-i gelos...
Cristian, 03.02.2010
- ... Dar ce-ti veni? De ce ma intrebi?
- Pai barbatii nu ar trebui sa se lupt (lupte)?
- Nu mami, nu toti barbatii merg la serviciu sa se lupte.
- Ce, doctorul hemeopat (homeopat) se lupta? zice si Mihai.
Si eu care crezusem ca-i gelos...
Cristian, 03.02.2010
miercuri, 3 februarie 2010
LANSARE LA CLUJ A POVESTILOR DREI. FIRICEL
Luni la ora 18 la Librăria APC CART de pe strada Piaţa Unirii nr 10 din Cluj, Ada Demirgian împreună cu Irina ne asteapta la lansarea transilvăneană a Poveştilor Domnişoarei Firicel! Dacă aveţi prieteni cu copii, luaţi-i şi pe ei!
Lansarea din Bucuresti a Povestilor Drei. Firicel a fost o lansare de basm.
Lansarea din Bucuresti a Povestilor Drei. Firicel a fost o lansare de basm.
AVALANSA ORIGAMI
Mihai e in perioada cand decupeaza toata ziua. Asa ca zilnic descopar hartii si hartiute prin toata casa. Si-atunci mi-l amintesc pe dl. Nicu spunand: Lasati-i sa decupeze. Copii, decupati, decupati, decupati... E ca si cand mi-as numara in gand ca sa ma calmez: 1, 2, 3, 4, ...10. De cele mai multe ori ajuta. Si-i pun sa le stranga doar doar or invata sa decupeze intr-un loc... si ei le strang ... aproape pe toate.
Luni l-au revazut la TV pe Bogdan, maestrul lor preferat origami. Asa ca au lasat deoparte decupajele si acum pliaza. Si cum Mihai n-a reusit sa faca gandacelul pe care l-a inventat Bogdan, a pliat si-a tot pliat pana a inventat o pisica. A fost suficienta o zi si casa mea s-a umplut de pisici. Multe, mari la inceput, apoi din ce in ce mai mici. Cu doua fete, una trista si una vesela, si cu un fel de buzunar in care poate purta foarte multe pisici mici. Care pisici mici au devenit apoi soricei... Au povestea lor, se cearta si se-mpaca, unele se numesc chiar Tom si Jerry.
Si-atunci le-am aratat cum se face o stea origami, postase o mamica pe forum la Activitaticopii. Acum am multe stele, mari si mici, initial coroane, acum stele cazatoare (adica le arunca prin camera si ele cad asa cum cad in atmosfera stelele cazatoare... ca mi-a explicat si stiintific fenomenul Mihai). Tati ii explicase lui si acum imi expunea el cu lux de amanunte cum sta treaba.
Si tocmai am vazut ascunse sub sifonier doua avioane... La noi avioanele sunt interzise. Am dat lege pentru asta, dupa ce unul aproape i-a scos un ochi lui tati. Si ca orice lucru interzis este acum mult mai interesant. Hmmm... 1,2,3,...10
Luni l-au revazut la TV pe Bogdan, maestrul lor preferat origami. Asa ca au lasat deoparte decupajele si acum pliaza. Si cum Mihai n-a reusit sa faca gandacelul pe care l-a inventat Bogdan, a pliat si-a tot pliat pana a inventat o pisica. A fost suficienta o zi si casa mea s-a umplut de pisici. Multe, mari la inceput, apoi din ce in ce mai mici. Cu doua fete, una trista si una vesela, si cu un fel de buzunar in care poate purta foarte multe pisici mici. Care pisici mici au devenit apoi soricei... Au povestea lor, se cearta si se-mpaca, unele se numesc chiar Tom si Jerry.
Si-atunci le-am aratat cum se face o stea origami, postase o mamica pe forum la Activitaticopii. Acum am multe stele, mari si mici, initial coroane, acum stele cazatoare (adica le arunca prin camera si ele cad asa cum cad in atmosfera stelele cazatoare... ca mi-a explicat si stiintific fenomenul Mihai). Tati ii explicase lui si acum imi expunea el cu lux de amanunte cum sta treaba.
Si tocmai am vazut ascunse sub sifonier doua avioane... La noi avioanele sunt interzise. Am dat lege pentru asta, dupa ce unul aproape i-a scos un ochi lui tati. Si ca orice lucru interzis este acum mult mai interesant. Hmmm... 1,2,3,...10
marți, 2 februarie 2010
OCHIUL DE GHEATA - post preluat de pe isabellelorelai.wordpress.com
Isabellelorelai's Weblog
Un blog amar. Şi tăcut.
Blogul Isabellei nu te poate lasa indiferent. E atata iubire de oameni, si-atata daruire, cum rar mi-a fost dat sa vad.
Cititi-i blogul cu sufletul deschis.
Imi permit sa preiau aici una din postarile ei:
OCHIUL DE GHEATA
Dacă nu îmi scria Ioana despre el habar nu aveam că există. Iar gheaţa… Gheaţa e… o mână ruptă şi gata, să nu mai aud de aşa ceva.
După ce am citit m-am întrebat: cum face? Cu siguranţă nu doar că nu este uşor, ci şi periculos, pentru că cei avizaţi - de la INMS adică, nu au aprobat participarea lui la competiţii. Atunci el a semnat pe propria răspundere. Şi a mers mai departe.
Am închis ochiul drept şi am început să merg prin casă. Nu „vroia” să stea închis aşa că l-am acoperit cu un şerveţel. După cinci minute m-a luat ameţeala. E greu, trebuia să întorc capul pentru fiecare detaliu pe care nu îl vedeam cu ochiul ăla. Obositor.
El, Zoli, fără ochiul drept, s-a calificat la JO din 2010. Patinaj artistic. De patinaj s-a apucat pe la 4 ani. Fără ochi a rămas pe la 6. I-au pus o proteză şi a continuat. Dublu campion naţional. Acum are 23 de ani. Are un salariu de mizerie, 500 RON. Scria Ioana: „Zoltan Kelemen, cel mai bun patinator pe care îl are România la ora actuală, se antrenează în condiţii grele şi banii nu îi ajung niciodată… S-a scris mult despre el, oamenii s-au emoţionat dar nu s-a realizat nimic concret”.
Am citit o mulţime de articole despre Zoli. Handicap, chestii, socoteli.
Păi Zoli are handicap? Nu. Ţara asta are handicap. Din ţărâna ei se ridică oameni care muncesc de le sar ochii din cap, trăind din doi lei şi cinşpe bani ca să facă performanţă. Apoi Ţara se mândreşte cu ei: aţi văzut ce am făcut eu?
Ce ai făcut tu? Nimic… Doar priveşti la noi cu ochi de gheaţă.
http://www.zoltankelemen.ro
Contact: me@zoltankelemen.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
