Pe Ziarul copiilor e mare concurs mare!
Cum am aflat ca sunt insarcinata. E mult de atunci, dar n-am uitat...
La Mihai... am facut mai multe teste. Cateva luni au durat incercarile nereusite. Nu mai stiu ce test am luat, nici ce zi era. Mi-amintesc insa foarte clar emotia celor 2 liniute. Si mi-amintesc in cele mai mici amanunte vizita la doctor, chiar de ziua mea! Inima lui batand n-o s-o uit niciodata. Si lumina de afara cand am iesit. Si bucuria amestecata cu frica... Si ecografiile in care imi facea cu mana si-si baga piciorul in gura.... Ce ciudat cum au ramas atat de clar intiparite in mintea mea toate senzatiile. Si toata emotia si mandria. Restul, e poveste. Si azi ma uit cu mirare la el, parca nu-mi vine sa cred ca e al meu, ca eu am putut face asa o minune de copil. M-a invatat sa iubesc cu adevarat, simplu si curat. Este copilul meu incepand cu ziua cand testul a aratat cele doua liniute, m-am bucurat de fiecare zi de sarcina si apoi de fiecare zi alaturi de el. Si mi-a daruit atata fericire cat nu credeam ca poate exista. Si tot el mi-a dat curajul de a mai avea un copil...
Cristian
Cristian a fost conceput de ziua lui Mihai, si-a fost cel mai frumos cadou pe care i-l puteam oferi. Mi l-am dorit la fel de mult cum l-am dorit si pe Mihai. La el momentul testului mi-l amintesc, eram la Deva la fini, inainte de Craciunul anului 2003 si mi-amintesc si ca n-am avut rabdare sa pastrez secretul, si l-am sunat pe Marius imediat. La Cristian am pastrat testul, si-am trait fiecare zi de sarcina cu gandul ca s-ar putea sa fie ultimul copil pe care-l am. Asa ca m-am bucurat cu toata fiinta mea de tot. Mi-amintesc zambetul care-mi invada sufletul, mi-l amintesc pe Mihai scump foc la cei 2 ani ai lui, si grijile ca s-ar putea intampla ceva rau. Mi-amintesc si teama ca il nedreptatesc pe Mihai pentru ca timpul si dragostea mea urmau sa fie impartite. Si dorul de Mihai cand am nascut... Si cum a inceput marea dragoste cu Cristian. Si victoria alaptatului. Si culmea, peste toate durerile si spaimele cand mi-amintesc de perioada aceea imi vin in minte intai bucuria si implinirea.
Cristian este o minune de copil, un lipicios si-un dulce, si-are un dar extraordinar de a schimba supararea in zambet.
El ne-a invatat ca iubirea nu se imparte ci se-nmulteste.
Impreuna sunt o echipa. Si-s atat de minunat diferiti, incat diferenta unuia devine lectie pentru celalalt.
Copiii mei au dat vietii mele sens si valoare.
Si da, as lua-o oricand de la capat. Lumea zice ca-s nebuna... Eu zic ca merita. Si ca nimic pe lumea asta nu-i mai frumos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu