O LUAM DE LA INCEPUT CU SPERANTA

Ultima raceala sau ce-o fi fost, m-a facut sa simt iar nevoia unui doctor pediatru. Si pentru ca am ezitat pana in ultima clipa sa-i deranjez pe cei la care mergeam inainte, au iesit la suprafata toate nemultumirile mele legate de ei. Imi doresc un doctor
- in care sa am incredere - si asta e maaare lucru, ca am devenit o super-carcotasa, nu ca as stii eu mai multe ca ei, Doamne fereste, dar pentru ca am patit destule si nu-mi convine deloc sa faca cineva incercari pe copiii mei;
si care:
- sa fie priceput in meseria asta
- sa poata fi gasit, nu sa-mi fac programare la el peste 2 saptamani sau o luna...
- daca s-ar putea sa raspunda la telefon, si-n w-end ca si atunci debutam cu miscoci (si de obicei atunci e jalea mai mare);
- sa nu lesine cand vi cu o idee;
- sa aiba rabdare sa asculte ce i s-a intamplat micutului,
- sa sara intai cu naturiste, homeopate, abea apoi cu substante de-astealalte, iar cand e de-un antibiotic sa nu ne dea cele mai tari din farmacie (pentru ca am vazut eu ca si alea mai slabe au efect...).

Eee, multe vreau, nu?

- Si sa-mi explice cum, cat si de ce da medicamentele. Ca io oricum ma informez dupa, nu de alta dar sunt patita. Mi-ar mai place sa ne faca si niste analize dar sa stie sa ma trimita la un laborator in care macar el sa aiba incredere, daca tot chinui copiii.

Stiu ca si ei sunt oameni, deci supusi greselii. N-am avut eu parte chiar de cei mai rai, m-am inteles cu unii din ei chiar foarte bine, dar am obosit sa alerg, sa ma informez, sa fiu eu nevoita sa hotarasc. Fiecare la un moment dat m-a lasat balta. Si unele informatii puse cap la cap dau cu minus...

Am o recomandare de un doctor nou.
Dupa primele cercetari google-esti are 2 bile albe:
1. s-a luat in piept cu Ministerul sanatatii pe tema vaccinului impotriva cancerului de col uterin
2. are si specializare pe homeopatie
Privesc inainte cu speranta...

UTIL - ENGLEZA PENTRU COPII

Bantuind eu de pe un blog pe altul si de acolo pe un forum cred... ca nu mai stiu..., am gasit ceva fain: un link cu un joc de engleza pentru pici.

Si pentru ca tot sunt in perioada cand ii bombardez cat pot cu astfel de informatii, am zis sa salvez sa nu uit cum se intra pe el.

CARANTINA

Da, in w-endul asta suntem oficial in carantina. Desi am sperat ca o isi revina pana azi, la noi inca se mai tuseste fara oprire si se sufla nasul intruna (mai ales Mihai), inca se mai face febra (Cristian)... Las' ca ne facem noi mari.
Jale mare ca nu s-a mers la scoala 3 zile, ca se rateaza o petrecere maine si ca am dat interdictie la karate pentru w-end.

LALELE SI OAMENI DRAGI

2 LA 1

Pentru MIERCUREA FARA CUVINTE
In fiecare miercuri bloggeri posteaza o fotografie sugestiva, care nu are nevoie de cuvinte, pentru Wordless Wednesday ("miercurea fara cuvinte")
Nu ma pricep inca, dar daca m-am bagat, am zis sa pun si o fotografie...

MAMA BLOGUIESTE, CRISTI SE VOPSESTE

Era intradevar liniste in casa...

EMOTII

Copiii mei mananca bine. Doar ca unele alimente le plac azi, dar maine nu se stie... Peste un an, uneori 4, manaca iar, chiar cu placere. Asta-i povestea spanacului, a oului, a ciupercilor, a laptelui (slava Domnului, cu laptele s-a rezolvat anul asta), si a altor cateva. Tine probabil de ce are nevoie organismul, cel putin asa m-am amagit eu pana acum, pentru ca fiind doi, apare si problema: daca el nu manaca, ce io-s mai fraier sa mananc? Mai este si aspectul si, ce ma dispera pe mine cel mai tare, lipsa curiozitatii. Adica nu miros, nu gust, dar sunt sigur ca nu-mi place. Hmmm...
Aseara m-a palit sa le fac supa crema de legume cu crutoane. Stiam ca la gradi o mancau cu placere, mai facusem cand erau mai mici si mancasera... dar nu-mi garanta nimeni ca o sa pape si acum. Putea fi prea alba, prea colorata, prea altfel. Am intrebat, Cristian a fost chiar fericit, asa ca am facut-o. La ora 22 ma intreba de ce nu-s gata crutoanele. La 22 si 5 a fost totul gata. I-am pus intr-un castronel, in altul i-am pus crutoane, si cu inima la gura i-am urmarit toate miscarile, de la punerea crutoanelor cu mare atentie (dar oricum toate) in supa, pana la ambitia cu care le fugarea sa le prinda in lingura. In fine a reusit, a dus lingura la gura, a rontait si... si... Nu zicea nimic. Normal, avea gura plina. Am mai rabdat un pic si l-am intrebat pana la urma.
- E buna?
- Nu, nu e buna!
Am inghetat.
- E foarte buna!
Daaa, uitasem, asa zic mereu cand le place ceva. Numai ca eram atat de stresata ca o sa raman sa ma lupt singura cu oala cu supa, ca uitasem.