ATELIERUL PENTRU PARINTI SI COPII - PARTEA A 2-A A CURSULUI

Am ramas datoare cu impresiile despre partea a 2-a a cursului pentru parinti. Despre prima parte am mai spus cate ceva prin ianuarie.
Imi amintesc ca a inceput un pic inspaimantator pentru mine ca adult venit dupa o zi de serviciu, dar s-a dovedit a fi o lectie mult mai importanta decat am crezut.
La inceput ne-a pus sa facem niste exercitii de pronuntie si de antrenare a muschilor fetei. Ciudat, greu, mai ales ca trebuia sa fim cel putin la fel de dezinhibati ca ea (actrita a teatrului Nottara). Culmea e ca exercitiile alea le-am facut pana la urma si cu picii, mai in gluma, mai in serios, si-a ramas unul din jocurile preferate. Atunci insa, m-au facut sa ma intreb ce naiba caut eu acolo...
Exercitiul consta in pronuntarea pe diverse intonatii a consoanelor urmate de R si apoi pe rand de toate vocalele. Adica:
BRA-BRE-BRI-BRO-BRU-BRĂ-BRÎ
CRA-CRE-CRI-CRO-CRU-CRĂ-CRÎ
DRA-DRE-DRI-DRO-DRU-DRĂ-DRÎ
FRA-FRE-FRI-FRO-FRU-FRĂ-FRÎ
si tot asa pana la finalul alfabetului, frazele astea spuse fie ca o mirare, fie ca o acuza, fie ca o afirmatie obisnuita, in fine, mereu in alt fel, dar cu gura cat mai bine conturata, larg deschisa.
Ma cam dureau falcile la sfarsit si parca nu mai eram prea atenta.
Dar ca exercitiu de pronuntie este intradevar foarte bun.
Apoi am trecut la exercitiile de imaginatie, cele care trebuiau sa ne readuca la nivelul de joaca si intelegere a copiilor nostri.
Ne-a pus pe fiecare sa spunem un cuvant, orice ne trecea prin cap. Apoi, rand pe rand, sa inventam o poveste in care sa includem fiecare cate un cuvant din cele spuse, conditia fiind ca totusi povestea sa fie interesanta. A iesit o musaca haioasa. Nu cred ca am fi reusit sa captam interesul unui pusti, dar ne-am distrat.
Apoi am incercat sa creem o poveste frumoasa, incepand cu DIN FERICIRE, urmatorul continuand cu DIN PACATE, intr-o ordine aleasa de ea la intamplare, fiecare incercand sa adauge elemente cat mai captivante la ceea ce creasera precedentii.
Dar cel mai fain exercitiu de imaginatie a fost ultimul cand practic am pus in scena povestea Scufitei Rosii, cu personaje mai multe ca in povestea originala ca de, eram mai multi. Asa ca pe langa Scufita Rosie, Bunica, Mama, lup (care era tanar si trebuia sa fie sarmant), Vanator, au mai intrat in scena o ciupercuta, un iepuras, si Matusa Scufitei. A iesit o poveste delicioasa, am ras toti cu lacrimi, ne-am distrat copios, iar daca au filmat toata sceneta, sunt sigura ca ar putea fi model de piesa moderna in orice moment.
Si pentru ca oricum, odata ajunsi terminati de la serviciu, picii nostri ne iau drept fresh, putem cand ni se joaca printre oale, cratiti, si ne stau in calea diverselor urgente gospodaresti, sa dam din gura antrenandu-i si pe ei in acest joc al imaginatiei. Pot fi ei personajele povestilor cunoscute, sau pot da solutii pentru iesirea din situatii noi. De exemplu, Fat Frumos sigur s-ar spala pe maini inainte de masa... Sau cum ar face oare imparatul sa nu mai fie atat de rea imparateasa...