Copiii mei au pierdut o strabunica si au plans-o intr-un fel simplu si duios, cum nu-i stiam. Pentru ei va ramane aceasi Mamaia pe care au stiut-o mereu.
Au avut o mie de intrebari, le-am dat o mie de raspunsuri.
Restul vor afla singuri.
vineri, 4 februarie 2011
miercuri, 2 februarie 2011
Nu stiu ce-mi comprima timpul. Trec printr-o perioada cand minutele isi au rostul lor. Totul se dramuie bine, astfel incat sa fie loc si de somn si de tot restul, prevazute sau neprevazute. Evenimentele se inlantuie cursiv, parca se strecoara unul pe langa altul, cu grija sa nu se deranjeze. Pentru toate exista timp. Pentru toate care conteaza.
marți, 18 ianuarie 2011
joi, 13 ianuarie 2011
PERLE
- Mami, ai avut dreptate! Asa e, fetitele alea de la mine de la gradi au ochii albastri.
Duminica ma intrebase daca exista oameni cu ochi albastri. Ca el nu crede ca exista. N-am stiut cum le cheama, dar eu le remarcasem din grupa mica...
12.01.2011 - Cristian
- Mami, cate zile mai sunt pana la ziua mea?
- 217...
11.01.2011, Cristian
Duminica ma intrebase daca exista oameni cu ochi albastri. Ca el nu crede ca exista. N-am stiut cum le cheama, dar eu le remarcasem din grupa mica...
12.01.2011 - Cristian
- Mami, cate zile mai sunt pana la ziua mea?
- 217...
11.01.2011, Cristian
AGONIE
8 ani am zis ca e o varsta de cotitura. Speram ca 9 ani sa vina cu ceva mai bun. Dar nu de aici ni se trage.
Nu-mi place privirea lui cand e prins cu matza-n sac. Sau cand isi baga capul intre urechi si asteapta sa termin polologhia... Mi se pare strain si indepartat cand se uita la mine asa. Nu-l mai simt, nu-l mai recunosc. Si apare un gol in mine. Dureros. Ca un hau.
Si-i mai intind o mana. Vreau sa pot sa-l tin in brate. Vreau sa pot sa-l duc la film. Sa pot sa-l las sa se joace. Si el nu ma lasa. Ma obliga sa fiu adult. Matur si responsabil.
In seara asta ne-am pierdut si ne-am regasit de 2 ori. Oare o fi inteles?
Va alege mai bine maine?
Nu-i greu. Trebuie doar sa ma lase sa-i fiu prietena.
Ca mama sunt sortita sa iert orice si oricat. Acum inteleg asta bine.
Nu-mi place privirea lui cand e prins cu matza-n sac. Sau cand isi baga capul intre urechi si asteapta sa termin polologhia... Mi se pare strain si indepartat cand se uita la mine asa. Nu-l mai simt, nu-l mai recunosc. Si apare un gol in mine. Dureros. Ca un hau.
Si-i mai intind o mana. Vreau sa pot sa-l tin in brate. Vreau sa pot sa-l duc la film. Sa pot sa-l las sa se joace. Si el nu ma lasa. Ma obliga sa fiu adult. Matur si responsabil.
In seara asta ne-am pierdut si ne-am regasit de 2 ori. Oare o fi inteles?
Va alege mai bine maine?
Nu-i greu. Trebuie doar sa ma lase sa-i fiu prietena.
Ca mama sunt sortita sa iert orice si oricat. Acum inteleg asta bine.
SI EXTAZ
Vineri seara, in metrou.
- Mami, n-o sa-ti vina sa crezi! Cristian stie tabla inmultirii, stiai? ma intreaba Mihai entuziasmat.
- Ai mai, ce-ti veni?
- Stie. Si stie multe. Ia intreaba-l.
Si-a stiut! M-am intors cu spatele la Mihai sa-l maschez. Dar nu, nu se uita la el. Stia singur. Le stie pe dinafara, iar cand nu, calculeaza, aduna, scade, in timp util si cu rezultat corect.
Mihai profesorul, Cristian curiosul. Mecanisme nestiute intre frati.
N-am mai fost de mult asa de mandra de ei... De data asta n-am ezitat si le-am si spus-o. In cele 10-20 de secunde care conteaza.
07.01.2011, dupa ziua lui Matei
Seri in care stam toti si citim. Fiecare in legea lui, in ritmul lui. Toti cufundati in povesti. Imi ridic privirea usor si zambesc cu fiecare fibra a fiintei mele. Asta trebuie sa fie fericirea. Ce scumpi sunt. Mihai care parca intra cu totul in carte, si Cristian care silabiseste preocupat, in toate pozitiile posibile...
Cristian care prin nu stiu ce minune si-a pus singur manusile... Acelasi Cristian legandu-si singur sireturile buclucase... Manusi si sireturi care ne-au terorizat toata iarna.
Mihai l-a invatat pe Cristi un kata intr-un sfert de ora - 20 de minute. Si s-au si distrat. Deci se poate.
-inceput de an 2011-
- Mami, n-o sa-ti vina sa crezi! Cristian stie tabla inmultirii, stiai? ma intreaba Mihai entuziasmat.
- Ai mai, ce-ti veni?
- Stie. Si stie multe. Ia intreaba-l.
Si-a stiut! M-am intors cu spatele la Mihai sa-l maschez. Dar nu, nu se uita la el. Stia singur. Le stie pe dinafara, iar cand nu, calculeaza, aduna, scade, in timp util si cu rezultat corect.
Mihai profesorul, Cristian curiosul. Mecanisme nestiute intre frati.
N-am mai fost de mult asa de mandra de ei... De data asta n-am ezitat si le-am si spus-o. In cele 10-20 de secunde care conteaza.
07.01.2011, dupa ziua lui Matei
Seri in care stam toti si citim. Fiecare in legea lui, in ritmul lui. Toti cufundati in povesti. Imi ridic privirea usor si zambesc cu fiecare fibra a fiintei mele. Asta trebuie sa fie fericirea. Ce scumpi sunt. Mihai care parca intra cu totul in carte, si Cristian care silabiseste preocupat, in toate pozitiile posibile...
Cristian care prin nu stiu ce minune si-a pus singur manusile... Acelasi Cristian legandu-si singur sireturile buclucase... Manusi si sireturi care ne-au terorizat toata iarna.
Mihai l-a invatat pe Cristi un kata intr-un sfert de ora - 20 de minute. Si s-au si distrat. Deci se poate.
-inceput de an 2011-
vineri, 31 decembrie 2010
2011
Cel mai tare imi doresc sa fim sanatosi. Si norocosi as vrea, daca nu cer prea mult.
Mi-ar place sa pot sta mai mult acasa. Fara sa raman fara serviciu...
As vrea sa reuseasca Cristian sa spuna toate sunetele, si sa inceapa cu dreptul viata de scolar, cu o invatatoare minunata.
As vrea ca Mihai sa ramana acel baiat minunat pe care-l stiu eu.
As vrea sa mergem in continuare la sala.
Cam atat.
La Multi Ani!
Mi-ar place sa pot sta mai mult acasa. Fara sa raman fara serviciu...
As vrea sa reuseasca Cristian sa spuna toate sunetele, si sa inceapa cu dreptul viata de scolar, cu o invatatoare minunata.
As vrea ca Mihai sa ramana acel baiat minunat pe care-l stiu eu.
As vrea sa mergem in continuare la sala.
Cam atat.
La Multi Ani!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
