NU CONTEAZA CAT DE LUNG AI PARUL...

Mi-am tuns baiatul. A fost dorinta lui, se saturase de peria cea rea si de timpul cand trebuia sa stea pana i se usca parul... I-am pastrat fiecare suvita... Mi-era drag sa ma joc in parul lui, sa-mi pierd degetelele in nuantele lui de blond ramase de la soarele verii trecute. Pare mult mai mare acum... Parul ii indulcea chipul si-l pastra copil. Lui Marius nici acum nu ii vine sa creada ca am facut-o...

JURNAL DE FEBRUARIE

Probabil ca e ceva ascuns in genele mele, o abilitate usor naiva care iese la suprafata cand si cand, supapa gandurilor si nelinistilor. Ciudat sentiment, cand mainile mele se joaca impletind sau imbinand hartii colorate, ma reasez in claca strabunilor, firesc si senin. Mi-e dor de fulgii de nea si de strazile orasului meu. Mi-e mai dor de zapada decat de primavara... pentru prima oara in viata mea. Si pentru ca am visat ca imi scartaiau bocancii in zapada albastra a unei dimineti, intr-o zi Marius ne-a dus pe Vezuviu. Si pentru cateva ore, mi-am racorit sufletul cu zapada. Gripa. Prima intalnire a lui Mihai cu ea. Vicleana si intinerita cu virusi noi, ne-a suspendat linistea si ne-a tinut in carantina, cu griji si spaime, cu "foc si ghetari". Si poate ca daca n-ar fi fost pradalnica asta de burta, cu dureri pe note, atipica si totusi cica, tipica, poate ca n-ar fi fost asa de speriat. De retinut ca jocul de remi este unul din cele mai bune medicamente pentru gripa de anul asta. Carti. Am devorat Anita Shreve si am trait intr-o zi jumate toata viata Zairei. Inca ma intreb cum a putut un barbat sa scrie asa... Catalin Dorian Florescu.

ZANUTA DORA-LI SI VRAJITOAREA CIUMFI

Zanuta Dora-li si vrajitoarea Ciumfi este o carte pentru copii pe care am primit-o cadou. Este unul din acele cadouri de suflet care te fac sa zambesti ori de cate ori iti amintesti de el. In primul rand trebuie sa spun ca sunt fericita ca doamna Anastasia Popa scrie si, foarte important, publica in continuare. Era o vreme cand, dupa ce m-a cucerit cu Iana, vrajitoarea poznasa, nu o mai gaseam pe nicaieri. Cand am primit aceasta carte am sperat ca va fi Cartea care il va cuceri definitiv pe Cristian si-i va deschide apetitul pentru lectura. Asa ca am incercat sa ajunga la el in cea mai frumoasa forma. Intamplarile sunt structurate in povestiri scurte, cartea e plina de ilustratii, asa ca i-am inmanat-o cu incredere. Am avut grija sa ii spun si ca "mama" ei este aceeasi cu "mama Ianei"... Intai a rasfoit-o si s-a amuzat de desene. Apoi a incercat sa ma ia cu el sa o citim impreuna. A inceput-o el si apoi a inceput sa i-o ia Mihai. Asa ca am avut grija sa i-o aduc pe Dora-li si lui Mihai, pentru ca scopul meu era clar, Cristian trebuia sa citeasca singur. Mihai a fost fericit. A devorat-o pur si simplu si a incercat sa nu i-o povesteasca fratelui. Totusi i-a scapat pe ici pe colo cate ceva, nu de alta dar il pufnea rasul cand citea langa el si trebuia sa ii spuna poanta. Mihai a zis ca i-a placut foarte mult,si ca, desi e tot cu vrajitoare, este diferita de Iana, si ca i-ar recomanda-o chiar si lui Adi (nepotul nostru de 4 ani). Cristian a citit-o incet, cate o poveste o data. I-am citit si eu intr-o seara, cand l-am vazut ca se poticneste. Am crezut si ca nu-i place, pentru ca au fost seri cand refuza sa mai citeasca. Dar imi spunea mereu ca lui nu-i place sa citeasca, nu ca nu e frumoasa cartea. Si adevarul e ca, ori de cate ori ii propuneam sa o lase (ca de, dragoste cu sila nu se poate, si-apoi nu e obligatoriu ca ce ne place noua sa ii placa si lui...) refuza mereu. Asa se face ca a citit TOATA cartea. Poveste dupa poveste, intamplare dupa intamplare, cartea l-a tinut aproape si n-a vrut sa o lase pentru nimic in lume. E adevarat ca i-ar fi placut mult mai mult daca i-as fi citit-o eu pe toata. Sau Mihai... Si inca ceva: mi-a si povestit din ea. Asadar, v-o recomand cu caldura si din partea lui Cristian, un incepator in ale cititului. Ce i-a placut cel mai mult? Cica i-a placut tot, dar cel mai tare i-au placut piticii.

DINTR-O CARTE

Le-au facut singuri. Ideea e dintr-o carte care se prafuia in biblioteca.

LA MULTI ANI

La 36 de ani nu esti batran. La 351, s-ar putea...

MATEMATICA

- Mami, data viitoare imi dai din feliile lui Mihai o felie mie, nu imi faci mie una in plus cum ai zis tu. Ca asa el ar manca mai mult ca mine, daca faci ca tine. Azi, din cele doua felii care-i ramasesera lui Cristi, una ii fusese data lui Mihai...

CRACIUN 2012

A fost un Craciun tihnit. A fost timp pentru toate, asa am reusit ca in dimineata de Ajun sa putem sa ne jucam ornand fursecuri pentru Mos Craciun. Ideea fursecurilor pentru reni (mai degraba decat pentru Mos) este o traditie noua in ritualul nostru de sarbatori. Daca imi amintesc eu bine, prima oara a fost cand am facut casuta din turta dulce. Din anul acela, Cristi are grija sa nu cumva sa uitam de fursecuri. Anul acesta el a fost cel care a initiat joaca, iar noi ne-am alaturat pe rand, intai Mihai, apoi eu. Este un prilej bun de a fi impreuna, la fel de frumos ca cel in care se impodobeste bradul. Si framantatul cozonacului ne mai aduce impreuna, nu la fel in fiecare an, deja nu li se mai pare fascinant ca atunci cand erau micuti. Dar stiu ca este treaba serioasa si inca se mai ofera sa ma ajute. Anul acesta m-a ajutat Mihai, si amintirea cu el spargand nucile este una din cele mai dragi ale acestui Craciun. Bradul nostru anul acesta ... n-a fost unul, ci doi. Unul mai mic, bradul origami, altul mare si bogat, impodobit cu drag de copii, pe colinde cautate pe youtube. N-am avut brad adevarat, dar nu a fost o problema, pentru ca si acestia au poposit la noi tot trimisi de Mosi si au fost speciali, asa cum au fost de-a lungul anilor, toti brazii nostri. Mos Craciun a fost asteptat cu multa emotie. Casa a fost lustruita, jucariile ordonate, copiii imbracati frumos, bradul si-a pus luminitele de sarbatoare, fursecurile gata sa fie rontaite de Mos si tot alaiul lui... Se lasase seara si odata cu ea o liniste ciudata, intretinuta de Cristian care sarea la orice i se parea a fi un zgomot si de Mihai, care intreba cand vine, de ce nu vine, o sa vina? Teoretic ne-am uitat la watts pe Eurosport. Practic, l-am asteptat cuminti pe Mos Craciun. La un moment dat, Cristian, care tot deschidea usa si tragea cu urechea la zgomotele casei, nu a mai rezistat si a plecat sa verifice si sa se joace mai aproape de brad. Ciudat lucru insa, cadourile le-a gasit Mihai, nu Cristi, aproape o ora mai tarziu. Asa ca nu stim nici cum, nici cand a venit Mosul cu ele. Stim doar ca au fost multe, si desi nu au fost numele trecute pe ele au fost adjudecate corect, de fiecare in parte, urmand ca unele sa ramana comune, partajate in buna intelegere. Mihai a desfacut toate pachetele, Cristian s-a oprit dupa ce a desfacut prima cutiuta de ciocolata, cu care s-a luptat pana a aparut toba, respectiv sheibordul... Mihai s-a lipit de chitara cu care a dat un adevarat concert de bucurie. Caci bucurie cred ca este cuvantul potrivit pentru Craciunul nostru. O poveste frumoasa, magie si dorinte implinite.