CRACIUN 2012

A fost un Craciun tihnit. A fost timp pentru toate, asa am reusit ca in dimineata de Ajun sa putem sa ne jucam ornand fursecuri pentru Mos Craciun. Ideea fursecurilor pentru reni (mai degraba decat pentru Mos) este o traditie noua in ritualul nostru de sarbatori. Daca imi amintesc eu bine, prima oara a fost cand am facut casuta din turta dulce. Din anul acela, Cristi are grija sa nu cumva sa uitam de fursecuri. Anul acesta el a fost cel care a initiat joaca, iar noi ne-am alaturat pe rand, intai Mihai, apoi eu. Este un prilej bun de a fi impreuna, la fel de frumos ca cel in care se impodobeste bradul. Si framantatul cozonacului ne mai aduce impreuna, nu la fel in fiecare an, deja nu li se mai pare fascinant ca atunci cand erau micuti. Dar stiu ca este treaba serioasa si inca se mai ofera sa ma ajute. Anul acesta m-a ajutat Mihai, si amintirea cu el spargand nucile este una din cele mai dragi ale acestui Craciun. Bradul nostru anul acesta ... n-a fost unul, ci doi. Unul mai mic, bradul origami, altul mare si bogat, impodobit cu drag de copii, pe colinde cautate pe youtube. N-am avut brad adevarat, dar nu a fost o problema, pentru ca si acestia au poposit la noi tot trimisi de Mosi si au fost speciali, asa cum au fost de-a lungul anilor, toti brazii nostri. Mos Craciun a fost asteptat cu multa emotie. Casa a fost lustruita, jucariile ordonate, copiii imbracati frumos, bradul si-a pus luminitele de sarbatoare, fursecurile gata sa fie rontaite de Mos si tot alaiul lui... Se lasase seara si odata cu ea o liniste ciudata, intretinuta de Cristian care sarea la orice i se parea a fi un zgomot si de Mihai, care intreba cand vine, de ce nu vine, o sa vina? Teoretic ne-am uitat la watts pe Eurosport. Practic, l-am asteptat cuminti pe Mos Craciun. La un moment dat, Cristian, care tot deschidea usa si tragea cu urechea la zgomotele casei, nu a mai rezistat si a plecat sa verifice si sa se joace mai aproape de brad. Ciudat lucru insa, cadourile le-a gasit Mihai, nu Cristi, aproape o ora mai tarziu. Asa ca nu stim nici cum, nici cand a venit Mosul cu ele. Stim doar ca au fost multe, si desi nu au fost numele trecute pe ele au fost adjudecate corect, de fiecare in parte, urmand ca unele sa ramana comune, partajate in buna intelegere. Mihai a desfacut toate pachetele, Cristian s-a oprit dupa ce a desfacut prima cutiuta de ciocolata, cu care s-a luptat pana a aparut toba, respectiv sheibordul... Mihai s-a lipit de chitara cu care a dat un adevarat concert de bucurie. Caci bucurie cred ca este cuvantul potrivit pentru Craciunul nostru. O poveste frumoasa, magie si dorinte implinite.