FRANTURI DE JURNAL

Cristian si-a terminat cartea cu Robin Hood. A citit ultimele 3 pagini in fuga, incrancenat si alungand somnul care-l facuse cateva clipe mai devreme sa lase cartea si sa recunoasca: "Mami, eu ma culc" - lucru rar la noi, somnul fiind o rusine, nu o necesitate. Si s-a ambitionat pentru ca, privindu-l cum se cuibareste pe perna si inchide ochii, am remarcat mirata ca e aproape de finalul cartii. Asa ca nu s-a lasat pana nu a terminat, trimumfator si mandru cum numai el e cand face ceva, apoi s-a dus la biblioteca spunand: "Acum am sa-mi aleg alta carte!". Si chiar asta a facut, sub privirile mele uimite. Mihai rezolva probleme la matematica, din manualul de acasa. Si le scrie frumos, cu toti pasii si cu drag. Le corectez calup, noaptea tarziu, si mi-e ciuda ca doarme si nu pot sa-l laud atunci, cand mi-e sufletul plin de el. A doua zi nu mai suna la fel, dar nu uit sa-i spun cat de mandra sunt. In rest mai citeste la istorie si cand si cand, la geografie. Restul materiilor sunt neatinse, va trebui sa le pregatesc un pic ca sa fie la fel de interesante. De manualul de romana ne ferim amandoi, deocamdata tinem aproape citind. Cristian este la litera s mic. Lucram in salturi, nu vreau s-o perceapa ca pe-o corvoada. Azi Cristian s-a plans cel mai tare. Nu-i placea s-ul deloc, l-a urat de-a binelea, ca in final, dupa ce mi-a explicat de ce isi alege el cuvintele din Mos Arici, sa ma roage sa mai faca un rand de s, ca acum i se pare usor, si parca termina pagina mai repede decat daca ar scrie cuvinte. Apoi a venit si m-a intrebat: - Mami, cum ma cheama pe mine, Cristi sau Cristian? Si a zambit smechereste: - Acum pot sa scriu Cristian. Stiu toate literele. Si in Mos Arici nici nu s-au prins ca pot sa scrie asta, habar n-au. A terminat si cartea cu Pinochio spus in romana si engleza. N-a citit decat randurile in romana. Era repovestita, si a fost cam dezamagit: - Astia au spus altfel povestea, si au facut-o mai scurta. Si au si inventat. Asa ca acum a sarit la chestii mai serioase: Jurnalul unui pusti 4. Pentru ca pe celelalte le stie, a mai silabisit din ele, iar pe Mihai nu l-am putut opri sa i le povesteasca si sa i le citeasca Eu... Ma simt amortita. In casa-i frig. Afara ploua. Ma trezesc uneori si am impresia ca am geamurile deschise. Rapaitul ploii se aude ca pe o foaie de cort. Stiu ca in Romania e ger, si-aici duduie caloriferele cand afara temperatura e cu plus, dar mainile imi ingheata pe carte si ma simt ca in copilarie, pe vremea lui Ceausescu, cand doar in bucatarie era cald. Si ma gandesc la ilicul de lana si la halatul de monton de mi-l facuse mama. Nu-mi place frigul. Copiii nu-l simt, sunt mereu in miscare. Doar eu. Dar am o carte noua. O carte pe care n-am indraznit sa o cer. Am primit-i cadou si mi-e draga. Cineva a stiut ca o vreau si m-a facut fericita. Multumesc, Manu! Si am si alte carti, cerute arzator, intr-o noapte am sa scriu si despre ele. Mama imi trimite mancare. Aceeasi frica veche ca nu am ce manca... Inca nu a inteles ca dintre toate ale ei, la mine a ajuns placerea de a gati. Ma doare dorul ei. Il simt si cand nu vorbesc cu ea. Si n-am invatat inca sa o linistesc. Si-n felul in care trimite din putinul ei, asa cum bunicii mei le trimiteau lor, ca o traditie, sa le fie copiilor bine... ca-s departe.

Suntem bine, am inceput sa vizitam. Am facut o tona de poze, la lumina naturala. Daca mi-ar merge netul v-as arata si voua... Am avut de trecut cateva incercari culinare. Multumesc Laurei Sava pentru retetele de pe site, minunat tot ce am incercat. Au mers la fix si cantitatile, sa-i dea Dumnezeu sanatate! Tortul e reteta ei de tort cu bomboane Ferrero Rocher.

TANTI AUGURI PER TE...

La multi ani cu sanatate si noroc sotului meu!

CE-MI PLACE AICI

Am putut sa citesc 3 carti. 4 cu Iana. Am vazut filme bune, imprumutate de la biblioteca, savurate de copii si traduse de mine din engleza. Am avut cateva zile cand m-am jucat cu hartie. Mihai face acum 'din mana' cate o floricica quilling la scoala, cat despre efectul quilling asupra copiilor italieni... magie pur si simplu. Imi mai place primavara de la pranz, cum ma simt cand reusesc sa alerg cele 10 ture, imi place profa' de engleza, bucuria copiilor mei cand vin de la scoala si cerul. Deasupra mea e un cer maaare si albastru.

CITIM DIN NOU

Azi am reinstalat regula: la 9 sunteti in pat si daca vreti cititi, daca nu, la culcare! Pentru ca niciodata nu e timp, pentru ca e mai usor sa joci WII, mai bine sa vezi un film, mai simplu sa te opresti la joaca sau sa citeasca mami... Si pentru ca eu n-am inima sa le stric toate astea, ca prea frumos se joaca, prea la place filmul, si uite invata engleza, prea e bine ca au timp liber. Dar cand e regula in vigoare redescopera placerea cititului. Mihai citeste Nadia. Nu prea i-a placut la inceput, dar nici n-a vrut sa renunte la ea. In seara asta l-a prins. Pentru ca numai atunci vine repede-repede, cu degetul lasat semn in carte, sa-mi spuna ce-a citit. Cristian si-a ales din biblioteca Ghici cat de mult te iubesc. S-a dus langa Mihai si-a citit in tacere (lucru mare!). Apoi a venit zambind fericit. - Mami, sa stii ca mi-a placut mai mult acum ca inainte. Apoi mi-a povestit-o pe toata, ba chiar a deschis cartea si mi-a aratat si pozele in timp ce-mi spunea. Si ne-am iubit apoi in cuvinte, care pana la soare ('ca-i mai departe ca luna'), care pana la soare si inapoi, apoi iar la soare si iar inapoi... Si cand i-am dat celelalte carticele sa aleaga pe mai departe nu s-a mai dat in laturi, ba chiar le-a luat teanc si le-a ierarhizat: 'asta si asta si asta sunt primele, iar asta a doua'. Apoi din primele a ales Robin Hood. Ca Mihai la varsta lui... L-am ajutat sa treaca peste cuvantul care-i facea cartea complicata... Richard... apoi a citit si si-a pus mandru un semn. Si-a citit si dintr-una din carticelele cu povesti spuse in romana si engleza si de data asta au avut succes. Au avut rabdare sa asculte textul meu tema de la engleza, despre adolescenta care a reusit sa navigheze singura in jurul Pamantului. Si pentru ca tema mea pentru maine e sa vorbesc despre asta ca parinte, le-am cerut parerea. Ei bine, ei nu si-ar lasa copiii sa plece singuri. In nici un caz. Eeee, dupa ce a aflat ca cei de la Cartea Recordurilor dau bani, Cristi a inceput sa se intereseze daca nu ar merge sa-i pacalesti ca ai facut ceva... Dar tot nu si-ar lasa copilul. Eu i-as lasa daca si-ar dori cu adevarat si m-ar convinge ca pot. - Ca atunci cand mi-ai dat voie sa merg singur in tabara, desi aveam doar 5 ani? a spus Mihai mandru. - Da. Ca mi-ai demonstrat ca te poti descurca singur. Asa de tare iti doreai. 'Si tot asa te-am lasat sa mergi la kumite, desi candva mi-am jurat ca n-o sa te las niciodata...' doar un gand a fost, si tot am simtit un gol in stomac. Ca de fiecare data.

EU SI CU MINE

M-am inhamat din nou la mese intinse. Trebuie, vin oameni faini, nu pot spune nu. Timp e, nu ca alte dati. Dar sunt singura. Atat de singura ca nu mai simt placerea bucataritului, toate imi ies pe dos, si-mi vine sa ies si sa sparg, si sa tip... Uitasem. E tare rau sa fi singur cu cineva in casa. Si-n noapte, cand cel mic face un pic de febra, si lumea o ia razna de tot, ca ce poate fi mai rau decat sa ai copilul bolnav, intr-o tara straina... ai vrea sa dormi dar nu mai poti de griji. El e treaz, dar nu-i cu mine... Dimineata cand au mijit zorile, m-a trezit Mihai. Visase ca-l chemasem la un film cu dragoni. Cine sa mai doarma? Mi-am luat inima in dinti si-am zis ca nu-i nimic, voi termina mai repede totul, si o sa am si eu timp sa respir inainte sa vina musafirii. Dar in bucataria mea doarme Mihai... S-a cuibarit aici cand l-am trimis la culcare. Probabil a asteptat sa-i pun film pana a adormit. Asa ca, daca tot merge netul, mi-am tradus instructiunile de la gelatina cu google-ul si acum imi vars oful aici. Si-mi vin idei de evadare. PS: Sunt bine, a trecut. In seara asta am ras mult. Cu adevarat, oameni faini!