FRANTURI DE JURNAL

Cristian si-a terminat cartea cu Robin Hood. A citit ultimele 3 pagini in fuga, incrancenat si alungand somnul care-l facuse cateva clipe mai devreme sa lase cartea si sa recunoasca: "Mami, eu ma culc" - lucru rar la noi, somnul fiind o rusine, nu o necesitate. Si s-a ambitionat pentru ca, privindu-l cum se cuibareste pe perna si inchide ochii, am remarcat mirata ca e aproape de finalul cartii. Asa ca nu s-a lasat pana nu a terminat, trimumfator si mandru cum numai el e cand face ceva, apoi s-a dus la biblioteca spunand: "Acum am sa-mi aleg alta carte!". Si chiar asta a facut, sub privirile mele uimite. Mihai rezolva probleme la matematica, din manualul de acasa. Si le scrie frumos, cu toti pasii si cu drag. Le corectez calup, noaptea tarziu, si mi-e ciuda ca doarme si nu pot sa-l laud atunci, cand mi-e sufletul plin de el. A doua zi nu mai suna la fel, dar nu uit sa-i spun cat de mandra sunt. In rest mai citeste la istorie si cand si cand, la geografie. Restul materiilor sunt neatinse, va trebui sa le pregatesc un pic ca sa fie la fel de interesante. De manualul de romana ne ferim amandoi, deocamdata tinem aproape citind. Cristian este la litera s mic. Lucram in salturi, nu vreau s-o perceapa ca pe-o corvoada. Azi Cristian s-a plans cel mai tare. Nu-i placea s-ul deloc, l-a urat de-a binelea, ca in final, dupa ce mi-a explicat de ce isi alege el cuvintele din Mos Arici, sa ma roage sa mai faca un rand de s, ca acum i se pare usor, si parca termina pagina mai repede decat daca ar scrie cuvinte. Apoi a venit si m-a intrebat: - Mami, cum ma cheama pe mine, Cristi sau Cristian? Si a zambit smechereste: - Acum pot sa scriu Cristian. Stiu toate literele. Si in Mos Arici nici nu s-au prins ca pot sa scrie asta, habar n-au. A terminat si cartea cu Pinochio spus in romana si engleza. N-a citit decat randurile in romana. Era repovestita, si a fost cam dezamagit: - Astia au spus altfel povestea, si au facut-o mai scurta. Si au si inventat. Asa ca acum a sarit la chestii mai serioase: Jurnalul unui pusti 4. Pentru ca pe celelalte le stie, a mai silabisit din ele, iar pe Mihai nu l-am putut opri sa i le povesteasca si sa i le citeasca Eu... Ma simt amortita. In casa-i frig. Afara ploua. Ma trezesc uneori si am impresia ca am geamurile deschise. Rapaitul ploii se aude ca pe o foaie de cort. Stiu ca in Romania e ger, si-aici duduie caloriferele cand afara temperatura e cu plus, dar mainile imi ingheata pe carte si ma simt ca in copilarie, pe vremea lui Ceausescu, cand doar in bucatarie era cald. Si ma gandesc la ilicul de lana si la halatul de monton de mi-l facuse mama. Nu-mi place frigul. Copiii nu-l simt, sunt mereu in miscare. Doar eu. Dar am o carte noua. O carte pe care n-am indraznit sa o cer. Am primit-i cadou si mi-e draga. Cineva a stiut ca o vreau si m-a facut fericita. Multumesc, Manu! Si am si alte carti, cerute arzator, intr-o noapte am sa scriu si despre ele. Mama imi trimite mancare. Aceeasi frica veche ca nu am ce manca... Inca nu a inteles ca dintre toate ale ei, la mine a ajuns placerea de a gati. Ma doare dorul ei. Il simt si cand nu vorbesc cu ea. Si n-am invatat inca sa o linistesc. Si-n felul in care trimite din putinul ei, asa cum bunicii mei le trimiteau lor, ca o traditie, sa le fie copiilor bine... ca-s departe.