EVRIKA!

Mamaliga de la gradinita!
Stiti cat de greu e sa nimeresti retetele preferate de la gradinita? Practic, misiune imposibila. Pasta de ou cu unt si telemea, de exemplu, a fost imposibil de egalat. Acasa oul mirosea, nu era suficient de pasat sau, din contra, era prea pasat... M-am linistit doar cand o doamna ingrijitoare mi-a spus ca nici ei nu-i mananca acasa copiii, desi o face la fel, cu aceeasi branza. Eee, dar mamaliguta cu branza m-a exasperat pur si simplu. Oricate vraji am facut acasa, nici macar pe departe nu era ca minunata, gustoasa, niciodata suficienta mamaliga de la gradi. Din contra. De obicei era mancata cu greu, aproape niciodata cu placere.
Daaaar... Ei bine, am aflat secretul! De fapt, nu eu. Mama. Ei bine, la gradinita reteta contine ceva la care nu m-am gandit niciodata si culmea, pe care de obicei nu reusesc sa-i fac sa manance!
Reteta: mamaliga se amesteca cu oua (crude), branza si un pic de unt si se da la cuptor! Am facut cu frica mamaliga, in care am pus lapte (asa stiam ca ma apropiasem odata de gustul mult ravnit - da mami, seamana un pic, dar nu e la fel...), am spart cu grija 2 oua, dupa ce-am inchis bine usa (Doamne fereste sa afle asa un sacrilegiu, mai ales Mihai care uraste oul), si-am amestecat cu multa branza dulce si cu branza veche de oaie, cam cat as fi pus si la o omleta. La final am dres mamaliga cu amestecul secret, am spus o rugacine in gand si-am aruncat totul la cuptor. Au venit, s-au uitat sceptici la vasul care se intrevedea prin geamul cuptorului, si mi-au spus povesti incurajatoare de genul: la noi vine intr-un lighean mare cu mamaliga, de-ala din metal, n-ai tu de-ala...
Cand le-am dat sa guste cred ca nici nu mai respiram. Stiam deja ca aspectul e cel dorit (un fel de mamaliga moale si pe alocuri albicioasa). Dar cand au gustat si-au spus simplu, de parca era de la sine inteles: DA, E BUNA! ASA E SI CEA DE LA GRADI!, am crezut ca exlodez de fericire.
Asta seara am facut din nou reteta magica. Am intrebat cu grija in piata copilul cel mic, si mi-a dat acordul sa cumpar cele necesare. Am facut mamaliga cu aceasi grija, nu cumva sa iasa altfel. Stiu din experienta ca orice diferenta ar fi aparut ar fi distrus victoria cucerita acum cateva zile. Ei bine, de la DA-ul obtinut cand i-am intrebat daca mananca in seara asta mamaliga cu branza, si pana la ultima lingurita, a fost o bucurie.
Si da, sunt mandra de mine!

PERLE

- Dar mami, a trecut asa de mult de cand n-am mai dormit cu tine!
- Cristian, ieri am dormit cu voi!
02.05.2011

- Mmmmm... Eu vreau sa mai fiu iar mic... Sa-mi aduc aminte cum era cand eram in burta.
Cristian, 02.05.2011

- Varicela asta e o nesimtita! Vreau sa merg la gradinita!!!
Crstian, 02.05.2011

AMINTIRI DIN VARICELA

- Mami, ma mananca ceva pe gat. Ce e acolo?
- Ai basicute. Gata, ai varicela.
- Nuuu! (... Mihai)
- Da? Are si Mihai varicela? YES! (...Cristi)

- Ce-i mami, ce te supara?
- Ma mananca peste tot, peste tot. Si la umar, si pe cap, si pe fata, dar cel mai tare ma enerveaza degetul mic de la picior. Ala ma mananca cel mai tare.
Mihai, noaptea la 2.

- Dar nu ma scarpin!!!
- Cum nu te scarpini?
- Nu fac nimic!
- Atunci nu te mai misca atat.
- Dar ma mananca!!! De ce n-am facut si eu cum a facut Cristi. Pe Cristi nu l-au mancat! N-a facut nici febra...
Mihai, tarziu in noapte.

- Ce am aici?
- Cred ca ai varicela...
- Si tati? Varicela? YES! (... Cristi)

- Tu altceva nu mai stii sa-mi spui? Doar nu te scarpina, n-ai voie!?
Marius, dimineata la plecarea mea la serviciu.

- Ba o sa ma scarpin! Eu sunt batran, pot sa ma scarpin. Si ce daca raman semne.
... tot Marius.

La toate astea ar mai fi de adaugat febra cu frisoane, dureri mari de gat, stare generala proasta si multi nervi pe bubitele astea mici si rele.

Mihai a iesit din zona gri. Marius e inca acolo.

Cea mai distractiva parte din zi: seara la poze. S-a incercat si o competitie, care are mai multe basicute, pe numarate. Doar ca le-am pierdut numarul, si mai nou e clar ca tati conduce detasat. La Cristi s-ar fi putut numara, dar atunci nu avea nici un farmec.

Se sta bine la capitolul lectura. Mihai a terminat Heidi, apoi a citit Colt alb si Comoara din insula (Robert Louis Stevenson), urmeaza Aventurile lui Tom Sawyer. Marius citeste Shogun, si-o citeste cu atata pasiune incat am inceput s-o citesc si eu. Cristian citeste din Jurnalul unui pusti, dupa ce a citit colectia cu Cami.

VARICELA - PARTEA A 2-A SI A 3-A

Pana acum, totul decurge ca la carte. Dupa 2 saptamani, avem valul 2 de varicela. Mihai. Deocamdata putine basicute, ceva febra, dureri de cap si de burta, ocazionale si rapuse de nurofen. Tatal nu se lasa nici el mai prejos, si, la 2 zile distanta de Mihai tine aproape. Deocamdata cu 4-5 bubite.
Aceleasi simptome, alte frici. Speram sa fie variante usoare de varicela. Asadar, vacanta prelungita si un concediu medical.
Sa fiti sanatosi!

PERLE

- Chiar au mai multi varicela! Uite cate lumini aprinse. Si acolo, si acolo. Si ei au varicela si n-au putut ajunge la biserica.
Cristian, de pe balconul de unde asteptam Lumina.

DE ZIUA MEA

Pentru ca ziua mea e in fiecare zi... am fost sarbatorita incepand cu 2 zile inainte. Am primit bratari facute special pentru mine si un cocor zburator (nu vi-l pot arata, desi e foarte ingenios, e facut din ciorne, la fel ca ambalajul construit special). Asta in prima zi. A doua zi am primit si-un zmeu, care le-a placut atat de mult incat si-au facut si pentru ei cate unul, apoi inca unul...


Mi-au iesit cozonacii, mai bine ca niciodata. Ori e experienta care vine cu varsta, ori e pentru ca uitand de ei, au crescut mai mult timp ca de obicei:



Am primit lalele, multe, superbe, uriase:



Le-am dat liber la vopsit si decorat oua:



Mi-au suflat in tort:


Au inaltat zmeie de la balcon:


Cadoul lor de astazi:



Lumina:

LA MULTI ANI

Aseara Mihai a avut capul sucit. Nu-mi pot explica cum a reusit, ce s-a intamplat, cert e ca l-am luat de la o petrecere de copii in buna stare, si-ntr-o jumatate de ora capul lui a devenit tot mai intors si mai dureros. Singurul om in care am incredere cand e vorba de asa ceva este dna. Florina Arapache. Ea m-a reparat de fiecare data cand am ramas intepenita, mi-a demonstrat ca stie ce face asa incat a fost primul om la care m-am gandit. N-am avut insa curajul sa merg eu cu el... Eu care aproape am lesinat cand l-a scos Bica din baie de cap in primele lui zile, nu cred ca as fi rezistat ieri la mai mult decat vedeam deja. Concluzia: discurile C6 si C7 o luasera razna, au fost puse la loc si unsa zona indelung. Copilul e bine acum, eu am mai imbatranit cu cativa ani, sotul la fel (el a fost cu el). Asadar, azi pot respira usurata. Multumesc dnei. Florina si-i doresc sa fie sanatoasa si norocoasa si un sincer La MULTI ANI!
Pe dna. Florina Arapache o puteti gasi la SLIM CENTER.

De dna. Flori v-am povestit vreodata? Dna Flori este pedichiurista, manichiurista... Mult prea putin spus. Este o alta femeie cu maini de aur. Datorita ei pot merge zi de zi, ea are grija sa nu-mi iasa ochii atunci cand calc. Pentru ca am niste unghii la picioare pe care niciun doctor pana acum n-a reusit sa le invinga. Ea le stapaneste si le dreseaza. Fara ea, sincer, nu stiu ce m-as face.
Ii doresc si dansei LA MULTI ANI cu multa sanatate si noroc!