vineri, 3 aprilie 2009

ANDU, LA MULTI ANI!


LA MULTI ANI, ALEXANDRU! Sa fi sanatos si norocos!
Super petrecere, super locatie, o groaza de copii pusi pe distractie, a venit si Servetel... N-a lipsit nimic!
Ma uitam la ei si ma gandeam ce diferenta e intre cum ne petreceam noi zilele de nastere si cum si le petrec ei. Si aseara am fost sigura ca generatia lor n-o sa simta nevoia sa se drogheze ca sa fie fericiti. Ei pot fi fericiti. Stiu si cum.
Sa le fie viata senina si de aici incolo!

Poze muuulte de la petrecere sunt in album.

PERLE


-Mami, hai sa-l inviem!
Era vorba despre un caine lungit langa banca in parc, care dormea nepasator. Unul dintre cei mai puturosi caini pe care l-am vazut vreodata. Asa lungit a mancat niste eugenii aduse de 2 copii. Apuca eugenia (deja injumatatita de copii) si-i cadea din gura ca nu catadicsea sa ridice capul s-o mestece.
Cristian, 03.04.2009

-I-am facut ranituri!
Mihai, cica a facut rani la un bat pe care-l tinea din mers sa se loveasca de un gard.
03.04.2009

-Mami, avionul are artificiu! Tu nu stii? Asa au avioanele, artificiuri. Era un avion pe care-l zarisem eu pe geam intr-o noapte, din pat de la mine. Cristian m-a lamurit cum sta treaba de lumineaza.

joi, 2 aprilie 2009

CAT DE PERICULOASE POT FI JUCARIILE DE PLUS


Uitati-va la el ce fata are. Va puteti inchipui ca iepurila asta l-a facut azi pe Cristi sa urle din toti rarunchii?
Nu, nu ii cade blana... Nici nu-i vopseaua toxica...
Dar s-o iau de la inceput. Azi am fost cu ei la doctorita (apropo, prima impresie e de nota 10). Dupa ora 14. Deci adio somnul de frumusete al lui Cristi. Drept urmare in autobuz la intoarcere a trebuit sa fac ca toate alea ca sa-l tin treaz. Si pe Mihai sa nu vomite (dar asta e alta poveste). In fine, ajungem acasa, ii spal din cap pana-n picioare ca s-au tavalit pe jos in cabinet (si asta e o alta poveste...). Mihai fuge sa-si termine lectiile, iar pe pici il trimit la somn. Da, la mine-n pat... cu promisiunea ca o sa vin si eu. Prima data a mormait ca nu vin. Apoi m-a strigat, apoi m-am trezit cu el in bucatarie. Dar cand a venit urland deja ii dadusem voie sa se schimbe si sa mearga la joaca. Numai ca el plangea din alt motiv. Degetul lui aratator era sugrumat in funda iepurasului cu care se dusese la culcare. Rasucise de atatea ori ca nu-l mai putea scoate. L-am scos noi. Cu foarfeca... Asa moaca e... Si cand te gandesti ca el de fapt trebuia sa stea linistit langa iepurila si sa doarma...
Acum sunt din nou prieteni.

miercuri, 1 aprilie 2009

INDIENII



Lasa un link cu postarea ta la Mr. Linky! In fiecare miercuri bloggeri posteaza o fotografie sugestiva, care nu are nevoie de cuvinte, pentru Wordless Wednesday ("miercurea fara cuvinte")

luni, 30 martie 2009

PRIMAVARA?


Cum apare un pic soarele, cum lasam totul balta si fugim afara. Role, trotinete, creta, baloane de sapun. Sarim peste somnul de pranz (atat de necesar lui Cristian), nu renuntam totusi la masa ca de, mancai cum suntem daca ne razbeste afara e jale. Am umplut un rucsac cat China, ca nu-s in stare sa ma hotarasc ce sa las acasa. Si ne-am facut de cap. Si baietii astia mari s-au luat la intrecere, de mi-a plans Mihai in parc ca-l intrece ta-su pe role pentru ca e un trisor, nu ca e de 2 ori mai mare ca el si de o suta de ori mai rotund... Si-am stat noi in parc pana i-a razbit pe barbatoi setea. Si cum in rucsac binenteles ca nu pusesem apa, ne-am luat toate nebuniile si ne-am intors acasa. Pe drum ne-am mai facut cu 2 sticle de 2 litri de apa plata, si cu multe gogosi cu ciocolata.
Minunata vreme, macar de-ar tine mai mult de-o zi.
Cristian a adormit pe canapea la Teleenciclopedia si si-a dormit somnul de pranz de la ora 19 la 23... cand cu greu l-am mai convins ca trebuie sa doarma de noapte.
De tati ce sa mai zic, ca la 10 minute dupa Cristi a cedat si el. Si uite asa mi-am petrecut eu cu Mihai a doua parte din primavara de ieri.
Mi-a povestit multe episoade cu dragonii puterii. A inceput cu episodul 1 si cred ca mi le-a insiruit pe toate. Ce nu-mi placeau mie inainte, dar ce m-au plictisit aseara. Am reusit la un moment dat sa-l opresc si ne-am jucat jocul cel nou cu pirati. M-a batut si el si tigrul care juca in locul lui Cristi. De doua ori. Apoi a luat-o iar cu dragonii. Cand a respirat un pic l-am luat la calculator si l-am initiat in navigarea pe internet. O fi bine, n-o fi, am facut-o. I-am aratat si blogul si-a comentat ca nu scriu cu caractere romanesti... Oricum, s-a straduit sa citeasca si-a invatat cum sa intre. I-am aratat si blogul fetitei de 8 ani care scrie povesti si chiar i-am citit povestile. Nu pe toate, dar destul cat sa-i deschis apetitul. Si ca o mama desteapta ce sunt i-am gasit un site cu jocuri. Bine, ideea nu era sa se rezume la jocuri (site-ul, www.magicland.ro, e unul dintre cele mai destepte gasite de mine pt pici care incep sa citeasca si nu numai, si e gasit de muult, de cand era Mihai mic), dar asta a iesit pana la urma, pentru ca cu jocurile am inceput. M-a dat gata cu atentia lui distributiva si cu rapiditatea cu care prindea si rezolva toate nivelele. Cu siguranta o sa fie un bun sofer. Ete, aici nu-mi mai seamana si tare ma bucur. Acum insa e innebunit cu jocurile alea si lupta pentru un loc la calculator se anunta si mai crancena in familie. Sper sa descopere si restul site-ului. Il mai las vreo doua zile sa vedem daca intra si pe altele pe acolo.
Cam asta am facut noi ieri.
Azi am dat-o-n bara la karate ca ne-am prezentat o ora mai tarziu. De, daca nu e nici un adult in familia asta. De unde sa stiu eu ca s-a schimbat ora? Ce, eu ma uit la televizor? Sau ma mai intereseaza pe mine dupa ce trec de 25, in ce zi a lunii suntem? Bine ca nu trebuia sa ma duc la serviciu.
Seara ne-am petrecut-o la ziua lui Doru, cu multi pitici voinici si-o printesa mica mica. O sa pun si pozele. Acu stau ca moaca pe calculator, ca de, am gasit si eu liber si nu mai sta nimeni pe capul meu. Si maine o sa dorm pe mine. Da, dar poimaine, cine intra in concediu! Io!

vineri, 27 martie 2009

CAM CE POATE GASI O MAMA ACASA DACA INTARZIE UN PIC


Special pentru mine facuta.
Acum, e adevarat ca n-am facut o poza de ansamblu sa se vada cam in ce hal era sufrageria... Covorul nu cred ca mai iese la o culoare. Dar a trecut oricum prin multe si probabil ca o sa mai treaca, nu s-a ajuns inca varsta la care sa pun covor nou.
Si mai conteaza? Uitati-va la el ce mandru e!

PREMII







Luuumeeeee luuume! Am primit premii! Multe.
Ii multumesc frumos Andrei-bell.
Acu ca m-am prins care-i treaba cu ele, le dau si eu mai departe Marei, alaturi de urarile mele de sanatate, si lui nepota-miu, pentru ca a ajutat la curatenie.