Spiritul CRACIUNULUI

Ieri seara m-am simtit ca-n filmele alea americane despre Craciun. Cand apar minuni la fiecare pas si oamenii-s mai buni si zambitori. Si totul e posibil.
Am venit dintr-un cartier nu prea select seara tarziu, cu bagaje muuulte de nu mai puteam incape pe usa de la tramvai. Si cand am coborat am agatat una din pungi de ... o bara probabil - de la scara, si mi-au curs toate bucatile din jucaria de acolo. Multe, si necunoscute mie ca erau trimise de cineva pentru altcineva... Si-au sarit un tanar si-o tanara si m-au ajutat. Inca el vroia sa mi le urce in tramvai, si m-a si asigurat ca vrea sa ma ajute, nu sa le fure... E adevarat ca era cam tuciuriu, iar eu probabil i-oi fi aruncat o privire mai ingrijorata, dar era pentru ca tramvaiul nu avea de gand sa ma astepte pe mine sa ma adun. Iar fata mi-a dat punga ei personala, dupa ce a golit continutul si l-a indesat in poseta. Am ramas paf. Nu mi s-a mai intamplat.
Am plecat zambind si... culmea, minunile au continuat!
La metrou, dupa ce am incercat fara nici un succes sa imi folosesc una bucata cartela gasita cu greu prin buzunare, m-am inhamat sa ma duc sa-mi cumpar alta. Eeee, tipul care era de paza a sarit si m-a intrebat cum ma poate ajuta!!! Si mi-a luat cartela veche, a indoit-o, a bibilit-o, si nu asa, intr-o doara, ci cu simt de raspundere. Cert e ca a mers, si nu mi-am mai eliberat eu o mana sa pun cartela, m-a ajutat tot el!
Acum e adevarat ca scriu asta de la serviciu... ca l-am ajutat pe Mos azi noapte la impachetatul cadourilor pana la 3... si ca mai am o groaza de treaba acasa... dar nu-i asa ca e frumos?
E primul an cand simt ca e cu adevarat Craciunul. Si culmea e ca tine mai multe zile decat zice lumea.

A venit MOS CRACIUN!

Ieri, cand mancam noi de pranz, Mos Craciun a venit, el stie pe unde si cum, si ne-a lasat pe balcon un brad frumos si maaaare, de nici nu se mai inchidea usa la balcon. Mihai a terminat primul de mancat si el a fost cel care l-a descoperit. Intai l-a suspectat pe tati ca l-ar fi cumparat din piata. - Cum sa-l mai fi adus si pe asta, tu n-ai vazut cate am cumparat din piata? Ia uite cat e de mare... nici nu pot sa-l ridic! Deci l-a adus Mosul. Dar pe unde? Ca nu l-a auzit nimeni. Si cum l-o fi bagat pe geamul de la balcon? Ridicati pe varfuri, Mihai si Cristian inspecteaza de la geamul de la balcon, doar doar or mai vedea renii Mosului. - Uite mami si la balconul din fata a adus brad. - Unde mami? Unde? - Uite acolo la etajul 8. Si mai jos, unde e balconul ala deschis. - Mama! Ce de brazi a adus! In fiecare an Mos Craciun ne aduce cate un brad si-l lasa pe balcon. Anul acesta l-a adus mai repede decat de obicei. Bradul de anul acesta, poate cel mai frumos brad din istoria familiei noastre, a fost impodobit de copii. Si acum chiar ca este cel mai frumos brad. Si-n casa miroase a sarbatoare. La noi Craciunul a inceput ieri.

Cum sa nu-l iubesti?!

Ieri m-am dus sa-mi iau copiii de la karate. Sempai facea bilantul anual.
In grupa in care sunt ei copiii au varsta intre 4 ani (Cristian), 7 (Mihai), apoi 9 ani si pana la 20 si ceva ani.
" Singurul, dar singurul de aici din sala care pune suflet cu adevarat, si se supara cand greseste sau cand nu-i iese ceva, plange cand le-ncurca.... se crispeaza tot si se vede pe fata lui ca sufera, este Mihaita, da, Mihai asta mic. Daca ati pune macar pe jumatate cat suflet pune Mihai pentru sportul asta, ar fi nemaipomenit.
Ce-i rau e ca Mihai o sa sufere enorm in viata, asa punctual si serios cum este, o sa dea piept cu toti ceilalti si o sa trebuiasca sa se lupte cu toti...
Indiferent cat faceti sau pentru ce faceti sportul asta, va veti aminti toata viata de ce am vorbit aici, de ce ati invatat aici. Si asta n-o sa va poata lua nimeni niciodata."

O FAMILIE DE ARICI

VACANTA

Gata, am terminat si cu examenul de centura. Cu felicitari la scena deschisa. Si asta din partea lui sensei, ceea ce ne-a facut sa ni se umfle penele de mandrie. Tati era bun de pozat, dar la el era aparatul foto... Cand am ajuns acasa si l-am pupat sa-l felicit pe micul karateca pentru cei 7 kyu obtinuti, mi-a dat un pupic luuuung lung si-un multumesc mami care a anulat rapid toate nemultumirile mele din ultima vreme. Deci a inteles pentru ce l-am batut atata la cap si ca fara munca nu poti obtine nimic. Iar ce-a obtinut el ieri nu-i numai tresa ci si respectul colegilor si al lui sensei. Am terminat si cu serbarile, foarte frumoasa a lui Cristian si plictisitoare la Mihai. Si pot spune in sfarsit ca a venit VACANTA! Acum trebuie doar sa am grija sa mai fac cate ceva cu Mihai pentru scoala si-n rest, joaca! Ne linistim si o sa cautam niste poezii frumoase pentru Mos Craciun. Stim si un cantecel foarte frumos, doar sa aiba Mosul timp sa stea.

Esec

Alaltaieri am aflat intamplator ca Mihai are de invatat pentru serbare de maine nu o strofa cum stiam eu, ci 3 pagini... Luat la intrebari, Mihai a dat-o la cotit. Asa era. Si cand imi amintesc cum imi povestea el ca unii copii n-au stiut rolurile si doamna i-a dat afara de la serbare... si cum repetam noi seara pentru serbari si el imi zicea voios strofa pe care o invatase din prima zi.
A fost o lovitura care m-a lasat fara replica. Il oprisem din joaca lui fara de griji, eram dupa un w-end cand il lasasem in pace ca sa se mai linisteasca copilul dupa atatea examene si lectii... Iar el era senin ca o zi de primavara.
A plans, a motivat ca i-a fost frica sa-mi zica (desi se prinsese de 2 saptamani cat are de invatat). Deci copilului meu ii e frica sa-mi zica atunci cand are o problema. Groaznic. Sincer, am avut un soc, apoi am intrat in depresie. In timpul asta l-am ajutat sa invete strofele. Deci am gresit undeva, si am gresit grav!
Abea a doua zi am realizat ca la cat era el de linistit, posibil nici sa nu-l fi interesat asa mult ca are de invatat mai mult. Am patit-o si eu, dar eram clasa a 3-a cand am realizat ce e cu scoala. O fi aceeasi poveste. Daca e asa, mai pot sormi linistita.
Ne-am impacat din seara aceea, tati n-a fost anuntat ca sa nu se mai enerveze si el, i-am explicat cum am stiut eu mai bine care-i treaba lui si care-i a mea in ceea ce priveste scoala, am incheiat seara cu speranta ca mai poate invata inca tot pentru serbare, deja retinuse destul din ce avea de invatat, iar a 2-a zi cand am venit invatase tot. Singur. Asa cum ii spusesem eu ca putea sa fi facut daca vroia sa nu stiu eu. Adica sa-si citeasca singur de pe foi. Si asa a facut. Azi am mai repetat impreuna un pic. Stie tot. Mai ramane cum o impaca pe doamna dupa ce a facut pe prostul 2 saptamani. Are o sansa maine inainte de serbare daca-si cere scuze, si la serbare daca-i demonstreaza ca stie.
Stie si katasurile, deci pot sa ma mai linistesc si cu examenul de sambata. Mai repetam 2 seri si o sa fie perfect.
Doamne ajuta!
Din pacate, increderea mea in el acum tinde spre zero. Iar eu inca mai caut unde am gresit si ce mai pot remedia. Am cam tipat la el, am fost cam nervoasa ultimele saptamani, nu mereu, dar probabil destul. Simt ca incep sa ma transform intr-un adult si nu sunt pregatita.

Mihai ii citeste lui Cristian din Cami