Ieri seara m-am simtit ca-n filmele alea americane despre Craciun. Cand apar minuni la fiecare pas si oamenii-s mai buni si zambitori. Si totul e posibil.
Am venit dintr-un cartier nu prea select seara tarziu, cu bagaje muuulte de nu mai puteam incape pe usa de la tramvai. Si cand am coborat am agatat una din pungi de ... o bara probabil - de la scara, si mi-au curs toate bucatile din jucaria de acolo. Multe, si necunoscute mie ca erau trimise de cineva pentru altcineva... Si-au sarit un tanar si-o tanara si m-au ajutat. Inca el vroia sa mi le urce in tramvai, si m-a si asigurat ca vrea sa ma ajute, nu sa le fure... E adevarat ca era cam tuciuriu, iar eu probabil i-oi fi aruncat o privire mai ingrijorata, dar era pentru ca tramvaiul nu avea de gand sa ma astepte pe mine sa ma adun. Iar fata mi-a dat punga ei personala, dupa ce a golit continutul si l-a indesat in poseta. Am ramas paf. Nu mi s-a mai intamplat.
Am plecat zambind si... culmea, minunile au continuat!
La metrou, dupa ce am incercat fara nici un succes sa imi folosesc una bucata cartela gasita cu greu prin buzunare, m-am inhamat sa ma duc sa-mi cumpar alta. Eeee, tipul care era de paza a sarit si m-a intrebat cum ma poate ajuta!!! Si mi-a luat cartela veche, a indoit-o, a bibilit-o, si nu asa, intr-o doara, ci cu simt de raspundere. Cert e ca a mers, si nu mi-am mai eliberat eu o mana sa pun cartela, m-a ajutat tot el!
Acum e adevarat ca scriu asta de la serviciu... ca l-am ajutat pe Mos azi noapte la impachetatul cadourilor pana la 3... si ca mai am o groaza de treaba acasa... dar nu-i asa ca e frumos?
E primul an cand simt ca e cu adevarat Craciunul. Si culmea e ca tine mai multe zile decat zice lumea.
Mini Cheesecake cu somon afumat
Acum 10 ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu