VACANTA

Gata, am terminat si cu examenul de centura. Cu felicitari la scena deschisa. Si asta din partea lui sensei, ceea ce ne-a facut sa ni se umfle penele de mandrie. Tati era bun de pozat, dar la el era aparatul foto... Cand am ajuns acasa si l-am pupat sa-l felicit pe micul karateca pentru cei 7 kyu obtinuti, mi-a dat un pupic luuuung lung si-un multumesc mami care a anulat rapid toate nemultumirile mele din ultima vreme. Deci a inteles pentru ce l-am batut atata la cap si ca fara munca nu poti obtine nimic. Iar ce-a obtinut el ieri nu-i numai tresa ci si respectul colegilor si al lui sensei. Am terminat si cu serbarile, foarte frumoasa a lui Cristian si plictisitoare la Mihai. Si pot spune in sfarsit ca a venit VACANTA! Acum trebuie doar sa am grija sa mai fac cate ceva cu Mihai pentru scoala si-n rest, joaca! Ne linistim si o sa cautam niste poezii frumoase pentru Mos Craciun. Stim si un cantecel foarte frumos, doar sa aiba Mosul timp sa stea.

Esec

Alaltaieri am aflat intamplator ca Mihai are de invatat pentru serbare de maine nu o strofa cum stiam eu, ci 3 pagini... Luat la intrebari, Mihai a dat-o la cotit. Asa era. Si cand imi amintesc cum imi povestea el ca unii copii n-au stiut rolurile si doamna i-a dat afara de la serbare... si cum repetam noi seara pentru serbari si el imi zicea voios strofa pe care o invatase din prima zi.
A fost o lovitura care m-a lasat fara replica. Il oprisem din joaca lui fara de griji, eram dupa un w-end cand il lasasem in pace ca sa se mai linisteasca copilul dupa atatea examene si lectii... Iar el era senin ca o zi de primavara.
A plans, a motivat ca i-a fost frica sa-mi zica (desi se prinsese de 2 saptamani cat are de invatat). Deci copilului meu ii e frica sa-mi zica atunci cand are o problema. Groaznic. Sincer, am avut un soc, apoi am intrat in depresie. In timpul asta l-am ajutat sa invete strofele. Deci am gresit undeva, si am gresit grav!
Abea a doua zi am realizat ca la cat era el de linistit, posibil nici sa nu-l fi interesat asa mult ca are de invatat mai mult. Am patit-o si eu, dar eram clasa a 3-a cand am realizat ce e cu scoala. O fi aceeasi poveste. Daca e asa, mai pot sormi linistita.
Ne-am impacat din seara aceea, tati n-a fost anuntat ca sa nu se mai enerveze si el, i-am explicat cum am stiut eu mai bine care-i treaba lui si care-i a mea in ceea ce priveste scoala, am incheiat seara cu speranta ca mai poate invata inca tot pentru serbare, deja retinuse destul din ce avea de invatat, iar a 2-a zi cand am venit invatase tot. Singur. Asa cum ii spusesem eu ca putea sa fi facut daca vroia sa nu stiu eu. Adica sa-si citeasca singur de pe foi. Si asa a facut. Azi am mai repetat impreuna un pic. Stie tot. Mai ramane cum o impaca pe doamna dupa ce a facut pe prostul 2 saptamani. Are o sansa maine inainte de serbare daca-si cere scuze, si la serbare daca-i demonstreaza ca stie.
Stie si katasurile, deci pot sa ma mai linistesc si cu examenul de sambata. Mai repetam 2 seri si o sa fie perfect.
Doamne ajuta!
Din pacate, increderea mea in el acum tinde spre zero. Iar eu inca mai caut unde am gresit si ce mai pot remedia. Am cam tipat la el, am fost cam nervoasa ultimele saptamani, nu mereu, dar probabil destul. Simt ca incep sa ma transform intr-un adult si nu sunt pregatita.

Mihai ii citeste lui Cristian din Cami

Perle (4)

- Tati, eu vreau sa merg in Spania, la fata aia...
- Care fata?
- Pai cealalta sora a lui Doru, nu stii?
- Cum cealalta sora? Si care-i prima sora?
- Manu!
Manu este sotia lui Doru...
Cristian, 06.12.2008

- Mami , un baiat de la sala mi-a zis ca sunt urat. Si m-a suparat.
- Eee, ti-o fi zis asa, cu drag. Nu ai inteles tu bine.
- Mami, dar eu sunt frumos!
- Da mami, esti frumos!
Cristian, 07.12.2008

Mihai: el e glumitor, nu mami?
Glumet adica…
14.12.2008

- Mami, eu vreau sa mananc soareci.
- Ce vrei?
- Soareci.
- Mami, da-i lui Mihai soareci sa manance ca-i place. Si Bica i-a dat! Ii sare Cristian in ajutor.
Pana la urma m-am lamurit. Era vorba de sorici.
14.12.2008

A venit Mos Nicolae!

Asa a dormit Mihai in asteptarea lui Mos Nicolae. Doar vreo jumatate de ora, ca pana la urma a cazut din pat si s-a asezat mai omeneste.


- Mami, stii ce am visat eu? intreaba Cristian trezindu-se de-a binelea la mine in pat, dupa ce a migrat ca de obicei pe la 4-5 dimineata.
- Ce-ai visat Pui?
- Eu am visat ca a venit Mos Nicolae!
-Aaa, da mami ca trebuia sa fi venit, ia sa vedem.
Si fuga fuga, se infige intr-o mandarina din ghetele mele:
- Uite mami, a adus si o portocala!
- Cristian, alea-s ghetele mele si ale lui tati, fugi la ghetutele tale!
Si Cristian al meu incepe sa scoata dulciurile din ghetele lui Mihai. Acu, e adevarat ca amandoi au bocancii la fel... Pana la urma intelege ca nu-s ale lui si exclama:
- Uite mami, o bagheta!
- Vaiii, Cristian, dar asta nu e o bagheta. Asta este un bat de la Mos Nicolae!

- Nu e adevarat, ca uite mi-a adus si dulciuri!!!
- Ba da, mami, tu nu vezi ca Mihai a primit si un cd, si inca ceva aici... Tu ai primit doar dulciuri si batul!
- Mami, dar sa stii ca si Manu a primit o data un bat de la Mos Nicolae!
- Da?
- Da, mi-a spus mie.
- Sa ai grija ca asta inseamna ca daca nu esti cuminte nici de acum inainte, Mos Nicolae te spune lui Mos Craciun, si Mos Craciun nu-ti mai aduce bat, el nu-ti mai aduce nimic.
- Dar eu vreau sa-mi aduca... o sa fiu cuminte.



Intre timp s-a trezit si Mihai, care s-a bucurat cel mai mult de oul Kinder,

a dat la o parte cd-ul, a declarat si el ca a primit o portocala (era mandarina, binenteles), si apoi toata atentia a fost catre batul lui Cristian.
Ce bat, bagheta fermecata. Toata dimineata au facut vraji cu el.
INI MINI BAGHETA FERMECATA, SA NE MAI ADUCA MOSUL SI ALTA DATA! HOCUS POCUS!!!

Mos Nicolae

Azi am venit acasa plina de avant. E adevarat ca n-am dormit mai mult de 5-6 ore pe noapte toata saptamana. Dar e ziua lui Mihai, deci nimic altceva nu mai conta. Gresit. Cand am intrat in casa am gasit o bunica suparata. Culmea, pe nepotul favorit. Cristian incepuse oricum ziua prost(a urlat ca nu-i placea bluza pentru gradinita - desi era o bluza purtata cu placere in alte dati). De data asta facuse ceva mult mai rau: daduse in Mihai. Si aruncase ceaiul facut de buni. Si plansese pe drum de la gradi inapoi. Dar astea-s fleacuri. Dar ca a dat in fratele lui e grav. Si asta nu se lasa fara pedeapsa. Dar ce pedeapsa?! Eu planuisem ca ne jucam si ca pictam globuri... Mos Nicolae si batul lui. Asta era! Si l-am certat zicand asa intr-o doara ca nu-l vad bine, ca Mosul sigur se va supara si nu ii va aduce nimic, decat o nuia ca tuturor copiilor care nu-s cuminti. A ras si si-a vazut de treaba. Cica nu-i pasa.Hm, teatru, dar teatru jucat bine. Ca doar e talentat puiul mamei.
Eeeee, dar au mai trecut cateva ore. Acum e singur in patul lui si ma roaga frumos sa doarma la mine in pat... Mai are putin si va dormi ca un ingeras. Cine-s eu sa-i rapesc bucuria adusa-n prag de sarbatori de mult asteptatul Mos? Si oare nu a facut toata galagia asta ca sa iasa din umbra aruncata asupra lui de ziua lui Mihai? Mmmm... Sa vina Mosul cu un bat? Sau cu dulciuri si surprize? Poate asa va tine minte ca nu are voie sa mai ridice mana. Poate se va supara pe Mos si va face tot ca el... Oare? Vom vedea...

Ne facem mari?

- Mami, vino sa te pup.
- Vin mami, vin.
- Ca esti frumoasa mami. Ca ti-ai pus cerceii cu fluturasi….
Cristian, 04.12.2008

Agitatie, nervi, timpul parca imi zboara printre degete, am senzatia ca nu mai am timp sa fac nimic. Imi promisesem ca o sa stiu tot ce se intampla cu copiii mei, ca o sa am timp sa-i ascult si sa ma joc cu ei. Ei bine, nu am timp. Nu am timp si mi-e ciuda. Am o groaza de planuri cu ei, pentru ei. Si le aman de la o saptamana la alta.

Azi Mihai implineste 7 ani. Au trecut deja 7 ani. Prea repede. Si eu dimineata am plecat fara sa-i zic LA MULTI ANI! Deci intram in banal? Nu, pentru ca ieri l-am serbat toata ziua. Si azi cand ajung acasa o luam de la capat.
Acum 7 ani nascandu-l m-am nascut din nou. Si viata a devenit o poveste frumoasa. Ii multumesc ca mi-a redat copilaria, ca pot inca sa ma bucur de fluturi, frunze, animalute, creta, role, povesti, lipici, jucarii...
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am trait alaturi de copiii mei. Si-mi doresc ca povestea sa fie fara sfarsit.

Dupa o zi urata la serviciu, am ajuns acasa si mi-am pupat copiii. Si-am simtit prin toti porii ca ei sunt mult mai adevarati decat tot ce traisem peste zi. Si m-am zarit in oglinda. Zambeam.