Ne facem mari?

- Mami, vino sa te pup.
- Vin mami, vin.
- Ca esti frumoasa mami. Ca ti-ai pus cerceii cu fluturasi….
Cristian, 04.12.2008

Agitatie, nervi, timpul parca imi zboara printre degete, am senzatia ca nu mai am timp sa fac nimic. Imi promisesem ca o sa stiu tot ce se intampla cu copiii mei, ca o sa am timp sa-i ascult si sa ma joc cu ei. Ei bine, nu am timp. Nu am timp si mi-e ciuda. Am o groaza de planuri cu ei, pentru ei. Si le aman de la o saptamana la alta.

Azi Mihai implineste 7 ani. Au trecut deja 7 ani. Prea repede. Si eu dimineata am plecat fara sa-i zic LA MULTI ANI! Deci intram in banal? Nu, pentru ca ieri l-am serbat toata ziua. Si azi cand ajung acasa o luam de la capat.
Acum 7 ani nascandu-l m-am nascut din nou. Si viata a devenit o poveste frumoasa. Ii multumesc ca mi-a redat copilaria, ca pot inca sa ma bucur de fluturi, frunze, animalute, creta, role, povesti, lipici, jucarii...
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am trait alaturi de copiii mei. Si-mi doresc ca povestea sa fie fara sfarsit.

Dupa o zi urata la serviciu, am ajuns acasa si mi-am pupat copiii. Si-am simtit prin toti porii ca ei sunt mult mai adevarati decat tot ce traisem peste zi. Si m-am zarit in oglinda. Zambeam.