DINOZAURUL

Am vazut intr-o carte pe aici o idee usoara de a face dintr-un blat de tort un dinozaur. Si am zis ca va fi distractiv. Desi acum am coloranti alimentari in dulap, am renuntat la ei, ba chiar am luat frisca proaspata sa-l ornez, cu gandul ca vor manca copiii din el. Si cum blatul era din negresa, nu aveam cum sa ratez, nu-i asa? Cristian m-a sustinut si impins de la spate: "Hai mami, hai, acum facem dinozaurul!" Si a stat calare pe mine cand am taiat, asezat, pozat. A mancat toate micile ramasite. Ceea ce mi-a dat curaj. A lins cu placere si frisca, chiar si cand nu avea zahar (e o frisca lichida, care trebuie batuta ca cea vegetala de acasa, doar ca, surpriza, nu are zahar). A comentat un pic cand am pus solzii: " Mie nu-mi place ciocolata asta, nu vezi ce are in ea!" Era cu napolitana... Nici coltii nu i-a vrut cu caju, ca lui nu-i place caju. Asa ca m-am oprit din ornat, gandindu-ma ca asa are mai multe sanse sa fie mancat. Ei bine, am gresit. Cristian nu a mancat din tort. Si nici nu are de gand. Nu mai arata probabil la fel cu prajitura de i-a placut, desi i-am pus glazura pe cateva bucati. Cica nici glazura nu era pe prajitura pe care i-am facut-o data trecuta. Eheee... Se pare ca tocmai pot pune reteta de negresa in cui. Iata dinozaurul, pe pasi: