IN LINIE DREAPTA

Sambata suntem la Brasov la campionatul de kata. Mihai a crescut, am simtit-o pe toate planurile, si nu mereu spre bine.
Pentru sambata este pregatit. Din punctul meu de vedere se putea la alt nivel, dar n-a depins numai de el si am incercat sa nu depinda nici de mine. Imi doresc numai sa fi inteles. Una peste alta, va face o figura frumoasa sambata.

Peste noi a trecut o furtuna emotionala. Sper sa fi invatat cu totii ceva din ea si sa ne fie invatatura de minte. Este coplesitor cat de repede se schimba copiii din ingerasii micuti si neajutorati in copii pe care nu mai reusim sa-i intelegem.
Uitam prea des cat de importanti suntem in viata copiilor nostri si cat de usor putem rani. Suntem langa ei dar nu suntem cu ei.Ii taram in valtoarea vietii noastre si uitam sa relationam cu ei.
M-am reintors in timp in acelasi punct. Mai speriata si mai hotarata. Si reconstruiesc. Caramida cu caramida.
M-au ajutat si antrenamentele de la sala. Corpul meu s-a reinvatat cu sportul, iar mintea mea s-a linistit. Totul se intampla cu un scop. Acum stiu asta.
Am intrat in linie dreapta.