marți, 2 martie 2010

CU CE SE MAI JOACA COPIII NOSTRI

Mihai se joaca la scoala de-a economia si criza. La inceput a lucrat la o firma de pantaloni. El ii facea, prietenul lui ii cumpara, apoi firma a crescut si prietenul a intrat si el in afaceri, devenind agent de vanzari. El a fost cel care l-a convins pe Mihai sa investeasca in calitate, pentru ca la inceput nu a vrut sa cumpere, obiectand ca pretul e prea mare si calitatea lasa de dorit. Si atunci Mihai a inceput sa coloreze pantalonii, nu doar sa-i decupeze cu grija. Si vanzarile au crescut spectaculos. Faceau si bluze si cizme, dar cei mai vanduti erau pantalonii. Banii erau decupati de ei (“bani falsi, mami”), cu valoarea scrisa stirb de multe ori (depinde de la ce copil ii primea). Cand aveau vanzari mari primeau si lingouri de aur. Marfa se vindea en-gros, iar la un moment dat au lasat pretul mai mic decat concurenta pe principiu " de la noi cumpara ca-i mai ieftin, iar noi o sa castigam mai multi bani vanzand mai mult".
Cam asa arata penarul lui Mihai in perioada aceea.


Cu banii castigati cumpara produse de la celelalte firme din clasa: copaci, diamante, lingouri de aur, sticlute cu potiuni, frunze, o rochita pentru mine…

Nu mi-a mai povestit de mult de serviciul lui. Azi insa m-a dat gata. I-a afectat criza. Firma s-a reprofilat pentru ca hainele nu se mai vindeau. Nu mai aveau clienti, asa ca nu mai puteau sa le vanda. Au inceput sa faca pachete (un fel de cutii de cadouri):



Si-au gandit afacerea altfel: puneau hainuta sub cutie (un fel de ambalare a marfii) si se duceau cu ele asa aranjate la clienti (nu-i mai asteptau sa vina ei), drept urmare au ridicat si pretul (ca sa includa si transportul!). Iar produsele, din ce-am observat eu, s-au diversificat, au aparut si fuste, si chiar o rochita super draguta (designer Mihai).Dar degeaba, afacerea n-a mai mers. Le-au plecat si din angajati. Pe-o fata au dat-o ei afara ca nu muncea deloc, iar o alta, care muncea cot la cot cu ei a ales sa renunte la slujba de la ei ("dar la noi muncea mult, nu ca dincolo..." , si a ramas doar cu un serviciu (pana atunci avea 2!!!).
Dar copiii nostri nu s-au lasat doborati de criza. Nuuu. S-au reprofilat: acum fac telefoane mobile, cumpara hoteluri (au deja unul de 2 stele):


Mai nou cica leii nu mai sunt de actualitate, folosesc tot mai mult euro.

Mi-a aratat un ban luuung lung pe care scria 9999999999999999999999999 EURO.
- Mami, uite cu ce ma platea cand mergea bine firma!

Lucreaza in echipa, au niste notiuni de economie foarte precise, nimic nu e lasat la voia intamplarii, iar joaca lor seamana teribil cu realitatea noastra. Eu am povestit in mare ce-am reusit sa retin. Clasa a 2-a... Eu nu-mi amintesc sa ma fi jucat vreodata asa ceva. Si cand ma gandesc ce aerian e in alte probleme, mai specifice varstei...

LE: Mi-a aratat dl. sot un episod de pe Minimax cu niste soricei care le predau lectii de economie copiilor. Vorbeau si de TVA... Cristian mi-a zis ca vazuse episodul si e preferatul lui. Cristian are 5 ani. Enigma elucidata.

6 comentarii:

  1. Uau! "Copiii de azi, că tare-s deştepţi!", cred că ştii de unde-i replica. Noi ne jucam numai de-a mama şi de-a tata când eram mici. Am rămas tablou.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristina, sa stii ca si astazi se mai joaca de-a mama si de-a tata, dar de obicei fetele initiaza jocul.
    Ceska, noi avem Monopoly acasa, dar inafara de banii din hartie si de noile idei cu hotelurile, n-are treaba cu Monopoly. Ce joaca ei e mult mai complex. Eu regasesc in povestile lui principii economice pe care eu le invatam ca teorie pentru admitere. Au concurenta, cerere si oferta... Si remuneratia muncii! Sa va mai zic ca e atata democratie in ceea ce fac incat la una din firme cica l-au dat afara din afacere pe director pentru ca el nu facea nimic, doar ii punea pe angajati sa lucreze pentru el!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mihai e la o scoala de stat... daca aici bateai cu intrebarea. Stau si ma intreb ce meserii au ceilalti parinti...

    RăspundețiȘtergere