13 ANI

EXPERIMENTE MAI VECHI

Experimente mai vechi postate pe forumul activitaticopii.ro PAIELE - suntem in josul paginii, la GERMINA. FLORILE DE HARTIE - pe la jumatatea paginii Gasiti aici multe idei interesante.

VACANTA LA ROMA

Pe scurt, la cald. Am colindat de dimineata pana seara, traseu bine gandit si fain organizat si nu am vazut nici pe departe tot. Copiii mei sunt buni traseisti, poti sa te bazezi pe ei ca nu te lasa balta, nu cer de mancare, nu obosesc, e adevarat ca trebuie doar sa-i motivezi un pic, altfel se plictisesc si bombane marunt. Ne-am prins la timp asa ca totul a mers ca uns. Doi adulti terminati de picioare la finalul fiecarei zile, cu doi copii topaind si alergand, cerand inca o repriza de joaca la leaganul din curte. Am vazut biserici superbe, sculpturi de Michelangelo, Coloseumul, Forumul Roman, Forumul lui Traian, Castelul Sant Angelo, Muzeul de Ceara, Piata Spaniei, Piata Navona, Panteonul, Sfantul Petru, Fontana del Trevi, Bioparcul... si multe multe altele. Expozitie cu inventii Leonardi Da Vinci. Si nu in ultimul rand, Zoomarine Roma. Copiii au dormit singuri in camera lor si asta le-a placut maxim. Au putut sa se joace si sa se culce cand au vrut ei.

REVELATII

Mihai cand era mic plangea de mama focului daca ii curgea sange. Nu conta ca e un punct sau ca buba e veche de o saptamana, daca de acolo curgea sau a curs sange, era jale mare. De curand mi-a marturisit si de ce. - Eu credeam ca sangele e putin si daca incepe sa curga o sa mor. Habar n-aveam ca asta e in capul lui... In entuziasmul inceputului de inot, ca o celebrare a bucuriei balacelii de anul acesta, i-am amintit lui Cristi ca anul trecut la mare inca nu vroia sa intre in apa, decat dupa lungi insistente si sa nu-i treaca apa prea mult de genunchi. Raspunsul a fost naucitor: - Nu vroiam sa ma ud peste tot ca apoi se lipea nisipul de mine. Si mai stii, mami, ca mie nu imi placea sa fiu murdar de nisip. Vai de parintii care nu stiu sa isi asculte copiii...

CRISTI INOATA

Stirea nu e noua, e deja veche de o saptamana, dar merita consemnata. Asadar, dupa ce a visat de cateva ori ca inoata ca o broscuta, a reusit sa pluteasca de adevaratelea, fara nimic ajutator, facand pluta cu capul in apa. Poate sa-si tina respiratia inspaimantator de mult, da si din maini un pic, si din picioare, adica se si deplaseaza. Se scufunda cu capul in apa, lucru de care se ferea cel mai tare, si inoata! E atat de minunat de dulce in reusita lui si sunt atat de mandra de el! Astept cu nerabdare sa adopte un stil de inot mai linistitor inimii mele, adica sa il vad ca mai scoate si afara capul. Interesant ca si Mihai tot asa a inceput. Ca scufundac. Asa or intelege ei inotul?

EXPERIMENTE - DESPRE AER

A fost de ajuns sa-i spun ca vom face. Nu am zis cand, dar nu a mai contat. M-a batut la cap pana am lasat orice altceva si am facut. Ce? Experimente! A stat langa mine si a venit cu idei, a fost entuziast si mandru, fericit peste masura cand ne-a reusit, un pic descumpanit cand nu, dar a acceptat toate explicatiile si a avut rabdare sa citim mult mai multe din "Marea carte despre Experimente" pe care am carat-o cu noi aici si pe care nimeni nu o baga in mod normal in seama. Mihai ne arunca din cand in cand cate un ochi curios, dar lasa imediat balta WII-ul cand ne iesea ceva. Iata cu ce ne-am jucat. Primul experiment urma sa ne dovedeasca faptul ca aerul exercita presiune din toate partile. Am avut nevoie de un ceva carton lucios, cam cat o vedere, un pahar si apa. Noi am decupat dintr-o cutie de cereale cartonul. Se umple paharul cu apa si se aseaza deasupra cartonul. Presand cu atentie sa faca priza peste tot. Intoarcem paharul si observam ca, daca luam cu grija mana de dedesubt, apa nu cade, din contra, bucatica de carton ramane acolo, ca un capac. Explicatia este ca presiunea exercitata de aer de jos in sus asupra cartonului este mai mare decat presiunea exercitata de cantitatea de apa din pahar. Asadar aerul ne preseaza de peste tot...

Primele poze le-a facut el. Apoi a vrut sa faca el singur experimentul. Al doilea experiment. Presiunea exercitata de un corp depinde de suprafata de sprijin. Pentru a dovedi asta ne-am jucat cu o sticla plina (care poate sta si pe dop) si plastilina. Am intins plastilina cu mainile pe masa, apoi am intors-o pentru a ne folosi de fata neteda. Am asezat sticla intai cu fundul pe plastilina, apoi cu dopul. Urmele lasate au fost diferite ca adancime, mai adanca urma lasata de dop. Asta pentru ca atunci cand am pus sticla in picioare, suprafata pe care se sprijina sticla si se distribuie greutatea este mai mare decat atunci cand asezam sticla pe dop si aceeasi greutate se concentreaza pe o suprafata mult mai mica si astfel exercita o presiune mult mai mare. Alt exemplu practic care subliniaza acelasi lucru este cel al schiurilor pe zapada, care datorita suprafetei mare de contact nu te lasa sa te afunzi in zapada.

Experimentul al treilea. Despre aerul cald si aerul rece. Ne-am jucat cu o sticla de plastic si un balon. Intai am incercat cu o sticla de bere si nu a mers... Se tine sticla pe gatul careia am fixat balonul, in apa calda-fierbinte. Cam intr-un minut se observa ca balonul incepe sa se umfle. Nu cat ne-am dorit noi de mult, dar vizibil. In schimb, daca punem sticla cu balonul astfel umflat, sub jet de apa rece, balonul se desumfla imediat. Explicatia: moleculele din care este alcatuit aerul se departeaza unele de altele la caldura, aerul din sticla se dilata astfel si intra in balon cautand spatiu. La contactul cu apa rece, aerul se contracta (adica moleculele se apropie una de alta) si revin in spatiul din sticla.

PETRECEREA

Cristian a asteptat un an intreg sa vina iar ziua lui. A numarat, a calculat, a visat. Nu a vrut nimic special. Cadouri? Sa fie surpriza. Asa ca anul acesta trebuia sa fie ceva special. A fost sarbatorit intai in Romania, in familie, la Insula Copiilor. Apoi a asteptat cu sufletul la gura sa treaca si ultimele zile si sa se faca 12 noaptea, sa poata sufla in tort si sa fie in sfarsit Ziua Lui. De cadouri nu a intrebat, parca uitase de ele, desi era foarte curios ce surpriza ii pregatise Mihai. Povestea mai tarziu ce-a primit: undita, telecomanda WII, diamante, roboti, un cal cu calaret...

Petrecerea oficiala a fost la Magic Land, la jocuri. Si a durat doua seri. Ne-am dat in masinute, elefanti zburatori, barca ametitoare, farfurii invartite, ciocane uriase... fiecare cate senzatii tari a putut duce. Seara, acasa, de ziua lui, a suflat iar in tort, de data asta cel oficial, alaturi de invitati.