PETRECEREA

Cristian a asteptat un an intreg sa vina iar ziua lui. A numarat, a calculat, a visat. Nu a vrut nimic special. Cadouri? Sa fie surpriza. Asa ca anul acesta trebuia sa fie ceva special. A fost sarbatorit intai in Romania, in familie, la Insula Copiilor. Apoi a asteptat cu sufletul la gura sa treaca si ultimele zile si sa se faca 12 noaptea, sa poata sufla in tort si sa fie in sfarsit Ziua Lui. De cadouri nu a intrebat, parca uitase de ele, desi era foarte curios ce surpriza ii pregatise Mihai. Povestea mai tarziu ce-a primit: undita, telecomanda WII, diamante, roboti, un cal cu calaret...

Petrecerea oficiala a fost la Magic Land, la jocuri. Si a durat doua seri. Ne-am dat in masinute, elefanti zburatori, barca ametitoare, farfurii invartite, ciocane uriase... fiecare cate senzatii tari a putut duce. Seara, acasa, de ziua lui, a suflat iar in tort, de data asta cel oficial, alaturi de invitati.

CRISTIAN LA 8 ANI

Cristian a implinit 8 ani. Ma uit la el si parca nu-mi pare. E mai inalt, desigur, mai sfatos, cand citeste o carte vine si mi-o povesteste, semn ca a citit-o de-adevaratelea... Dar e tot copilaros, copil tragand spre fusta mamei de care se lipeste uneori atat de strans incat uit ca nu mai e bebelus. Ii spun adesea copilul ciocolata, pentru ca e dulce ca ciocolata pe care o iubeste atat. E inca timid, desi are un fler in a-si atinge scopul cum rar am vazut. A depasit momentele cand Mihai era modelul, acum intra in competitie directa cu el, asa incat uneori paraste fara motiv: "Da, mami, da' Mihai a facut... sau nu a facut...". E inventiv si daca reusesti sa-l motivezi muta muntii din loc. Nu-i plac muzeele, dar le regasim apoi in jocurile pe care le inventeaza, semn ca ceva-ceva ajunge si la el. A inceput sa faca abdomene corect, si uneori seara il surprind exersand. Ceva s-a schimbat in atitudinea lui fata de sport, si e de bine. Stie sa spuna cand nu vrea ceva. Nu-i place sa razi de el, nici macar sa i se para ca razi de el. E meticulos, atent cand vrea, sau cand nu te astepti. Cuvintele lui se aseaza unele dupa altele incet, niciunul aruncat la intamplare, si uneori ascultandu-l mi-l amintesc mic-mic cand nu vorbea si il vad altfel, si nu ma mai mira sa vad ca engleza la el se aseaza la fel, cuvant cu cuvant, corecte toate, inca nevorbita, dar inteleasa. Pentru ca asa e el, trebuie sa aiba el incredere ca e totul cum trebuie ca sa-i dea drumul. E gelos. Apare intotdeauna cand pup pe altcineva. E inca mofturos si mananca incet. Reticent la tot ce e nou, dar a gustat scoici si chiar i-au placut, semn ca incet incet lucrurile se schimba si la el. Si e intr-o perioada cand iubeste laptele. Isi doreste in continuare sa fie bogat, doar ca incepe sa caute si solutii care tin de el. Ii place mult de Zana Maseluta, care aici aduce euro, nu lei, si de dragul ei acum stie sa-si scoata si singur dintii de lapte. Ii place acum in Italia si planuieste ca atunci cand va fi mare sa vina in vacante aici. E constient ca are cea mai buna invatatoare din lume, si e mandru de asta. Iar clasa I a reusit sa o faca in doua sisteme complet diferite de invatamant, unul preluat din mers si celalalt terminat acasa, in paralel. Si nu-i putin lucru. E diferit de mine la 8 ani. E diferit si de Mihai la 8 ani. E el insusi si ne intregeste pe toti.

OTITA

Otita e ceva nou pentru noi. Atat de nou incat atunci cand a lovit nu credeam ca poate fi atat de dureroasa. Mihai ar fi acceptat orice numai sa scape. A luat 3 antibiotice intr-o luna. Durerea a plecat, a reaparut la cealalta ureche cand ne era lumea mai draga, apoi iar la prima cand eram inca pe tratamentul cu antibioticul doi... Am cumparat inclusiv aparat de aerosoli, am facut totul cum au spus doctorii. Azi, la control, se pare ca inca nu e bine. Asa ca mergem la alt dr., la spital, sa vedem ce mai trebuie facut. Offf... Si afara e cald, putem merge la piscina, putem fugi la mare. Dar n-o mai facem. Stam cuminti si ne rugam sa scapam. Macar nu-l mai doare. LE: Suntem la al 4-lea antibiotic, dupa 2 zile de cautari de medic specialist si multe intrebari. Medic specialist nu am gasit, dar doi pediatri s-au pus de acord asupra unui tratament. Cu care eu nu sunt foarte fericita... dar il accept ca nu am incotro. Culmea ironiei e ca amandoi imi recomanda si un test auditiv, in finalul tratamentului. Nu se fac antibiograme, nu exista doctori orelisti... dar trebuie facut un test auditiv. Probabil in Romania. Ca ei nu au. Mihai e bine, azi zicea ca parca nici nu-l mai doare... in schimb a inceput sa stranute si sa-i curga nasul. Poate pana la urma tot o sa fie bun la ceva tratamentul asta.

SSST... SUNT IN CARAPACEA MEA, DORM!

Zile de huzur. Soare, liniste, am zile cand stau acasa si ma odihnesc. Inca mai simt nevoia sa ma odihnesc. Si o fac, cu toata fiinta mea. Multumesc pentru asta.

PERLE

- Eu nu vreau sa vina vacanta! Lacrimi se preling pe obrajii rumeni de soare si fata i se schimonoseste in plans. Ma pufneste rasul. Dar el e serios. - De ce, mami? - Nu vreau, ca vi tu mereu cu idei si ne dai teme! S-a prins... La naiba! Cristian, 05.06.2012, dupa 3 zile de joaca si o ora de teme.

36

Lalele. Si fetele mele. Si crinul care are boboc dupa atata timp. Prajitura mea preferata. Rasfat. Mihai devorand o carte. Cadoul meu pentru mine. Libraria. Am "Oscar si Tanti Roz". Jurnal de vise. Pasaport de Carturesti. Surpriza in fiecare camera. Miros de lacramioare.

FILME

Julia @ Julia The Lake House Awakenings The King's Speech. Stiu, sunt vechi. Eu acum le-am descoperit si mi-au mers la suflet. Am o lista lunga cu filme pentru copii din genul fantasy. In top este Busola de aur, citesc acum cartea. Cred ca pot pune aici si Mary Poppins de care ne-am indragostit, eu si picii... The city of Ember Lady Hawke Where the Wild Things Are Hook How to Train your Dragon The Cronicle of Narnia The Water House Mr. Magorium's Wonder Emporium Vom revedea The Neverending Story Au vazut Thor si Stapanul Inelelor (care mie mi s-a parut ingrozitor - mult prea multi monstrii si mult prea urati). LE: Love and Other Drugs Si pentru copii: Bridge to Terabithia