joi, 2 februarie 2012
duminică, 29 ianuarie 2012
Suntem bine, am inceput sa vizitam. Am facut o tona de poze, la lumina naturala. Daca mi-ar merge netul v-as arata si voua...
Am avut de trecut cateva incercari culinare. Multumesc Laurei Sava pentru retetele de pe site, minunat tot ce am incercat. Au mers la fix si cantitatile, sa-i dea Dumnezeu sanatate! Tortul e reteta ei de tort cu bomboane Ferrero Rocher.
vineri, 27 ianuarie 2012
joi, 26 ianuarie 2012
CE-MI PLACE AICI
Am putut sa citesc 3 carti. 4 cu Iana.
Am vazut filme bune, imprumutate de la biblioteca, savurate de copii si traduse de mine din engleza.
Am avut cateva zile cand m-am jucat cu hartie. Mihai face acum 'din mana' cate o floricica quilling la scoala, cat despre efectul quilling asupra copiilor italieni... magie pur si simplu.
Imi mai place primavara de la pranz, cum ma simt cand reusesc sa alerg cele 10 ture, imi place profa' de engleza, bucuria copiilor mei cand vin de la scoala si cerul. Deasupra mea e un cer maaare si albastru.
miercuri, 25 ianuarie 2012
CITIM DIN NOU
Azi am reinstalat regula: la 9 sunteti in pat si daca vreti cititi, daca nu, la culcare!
Pentru ca niciodata nu e timp, pentru ca e mai usor sa joci WII, mai bine sa vezi un film, mai simplu sa te opresti la joaca sau sa citeasca mami... Si pentru ca eu n-am inima sa le stric toate astea, ca prea frumos se joaca, prea la place filmul, si uite invata engleza, prea e bine ca au timp liber. Dar cand e regula in vigoare redescopera placerea cititului.
Mihai citeste Nadia. Nu prea i-a placut la inceput, dar nici n-a vrut sa renunte la ea. In seara asta l-a prins. Pentru ca numai atunci vine repede-repede, cu degetul lasat semn in carte, sa-mi spuna ce-a citit.
Cristian si-a ales din biblioteca Ghici cat de mult te iubesc. S-a dus langa Mihai si-a citit in tacere (lucru mare!). Apoi a venit zambind fericit.
- Mami, sa stii ca mi-a placut mai mult acum ca inainte.
Apoi mi-a povestit-o pe toata, ba chiar a deschis cartea si mi-a aratat si pozele in timp ce-mi spunea. Si ne-am iubit apoi in cuvinte, care pana la soare ('ca-i mai departe ca luna'), care pana la soare si inapoi, apoi iar la soare si iar inapoi... Si cand i-am dat celelalte carticele sa aleaga pe mai departe nu s-a mai dat in laturi, ba chiar le-a luat teanc si le-a ierarhizat: 'asta si asta si asta sunt primele, iar asta a doua'. Apoi din primele a ales Robin Hood. Ca Mihai la varsta lui... L-am ajutat sa treaca peste cuvantul care-i facea cartea complicata... Richard... apoi a citit si si-a pus mandru un semn. Si-a citit si dintr-una din carticelele cu povesti spuse in romana si engleza si de data asta au avut succes.
Au avut rabdare sa asculte textul meu tema de la engleza, despre adolescenta care a reusit sa navigheze singura in jurul Pamantului. Si pentru ca tema mea pentru maine e sa vorbesc despre asta ca parinte, le-am cerut parerea. Ei bine, ei nu si-ar lasa copiii sa plece singuri. In nici un caz. Eeee, dupa ce a aflat ca cei de la Cartea Recordurilor dau bani, Cristi a inceput sa se intereseze daca nu ar merge sa-i pacalesti ca ai facut ceva... Dar tot nu si-ar lasa copilul.
Eu i-as lasa daca si-ar dori cu adevarat si m-ar convinge ca pot.
- Ca atunci cand mi-ai dat voie sa merg singur in tabara, desi aveam doar 5 ani? a spus Mihai mandru.
- Da. Ca mi-ai demonstrat ca te poti descurca singur. Asa de tare iti doreai.
'Si tot asa te-am lasat sa mergi la kumite, desi candva mi-am jurat ca n-o sa te las niciodata...' doar un gand a fost, si tot am simtit un gol in stomac. Ca de fiecare data.
duminică, 22 ianuarie 2012
EU SI CU MINE
M-am inhamat din nou la mese intinse. Trebuie, vin oameni faini, nu pot spune nu. Timp e, nu ca alte dati. Dar sunt singura. Atat de singura ca nu mai simt placerea bucataritului, toate imi ies pe dos, si-mi vine sa ies si sa sparg, si sa tip... Uitasem. E tare rau sa fi singur cu cineva in casa.
Si-n noapte, cand cel mic face un pic de febra, si lumea o ia razna de tot, ca ce poate fi mai rau decat sa ai copilul bolnav, intr-o tara straina... ai vrea sa dormi dar nu mai poti de griji. El e treaz, dar nu-i cu mine...
Dimineata cand au mijit zorile, m-a trezit Mihai. Visase ca-l chemasem la un film cu dragoni. Cine sa mai doarma? Mi-am luat inima in dinti si-am zis ca nu-i nimic, voi termina mai repede totul, si o sa am si eu timp sa respir inainte sa vina musafirii. Dar in bucataria mea doarme Mihai... S-a cuibarit aici cand l-am trimis la culcare. Probabil a asteptat sa-i pun film pana a adormit. Asa ca, daca tot merge netul, mi-am tradus instructiunile de la gelatina cu google-ul si acum imi vars oful aici. Si-mi vin idei de evadare.
PS: Sunt bine, a trecut. In seara asta am ras mult. Cu adevarat, oameni faini!
joi, 19 ianuarie 2012
MIHAI ARE 10 ANI
Ziua lui a fost altfel anul acesta. Si-ar fi dorit sa fie ca de obicei, mi-a spus-o incet, intr-o seara. Cu frica sa nu ma supar, stiind ca asta a fost tot ce s-a putut atunci.
Ultimul an a fost pentru el o revolutie continua. A schimbat scoala de 2 ori, a participat la un Campionat National si unul Mondial, iar din primavara a trait cu frica ca vom pleca totusi in Italia. A purtat aparat dentar. A trebuit sa aleaga ce ia cu el in alta tara. A trebuit sa renunte la stilul lui de karate... Sunt evenimente care ar cocosa si un om mare.
Anul acesta Mihai s-a razvratit. In felul lui sensibil si introvertit.
Nu voi uita niciodata cum a reactionat cand a aflat ca in Italia nu va avea Ashihara Karate. Nu voi uita nici antrenamentele pentru Campionatul Mondial...
A fost un an greu. Momentul cand am realizat ca nu stiu si nu pot sa-mi ajut copilul a fost cel mai greu din viata mea. Dar am avut noroc de Oameni. Si am mers mai departe.
Mihai este un copil extraordinar. Iese in evidenta oriunde s-ar afla.
Inca se mai strecoara printre teme, inca nu-si face ordine in ghiozdan. Dar se descurca de minune la scoala, printre colegi si profesori noi, in alta limba. Toata lumea il iubeste si il apreciaza. Inca nu saluta, si cand o face nu prea il auzi, dar odata ce-l cunosti mai bine nici nu mai conteaza asta. Eu sunt foarte mandra de el. Mereu am fost. Doar ca acum ii arat asta mai des ca inainte.
A reusit sa invinga emotiile si presiunile anului trecut si priveste zambitor catre anul acesta. Pare a fi un an bun de copilarit.
La multi ani, Copil frumos si bun!
Mi-a fost greu sa scriu postul asta. Dar in fiecare zi e ziua ta. Sa nu uiti asta niciodata!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)