MARY POPPINS

Suntem in plina etapa Mary Poppins. Paaa, Peter Pan! Zburam cu umbrela acum... Si cantam!

PERLE

- Mami, uite, vezi... aici nu trebuie sa mai citesc. Pentru ca aici nu este nici un desen.
Ma uit mai bine si intr-un final inteleg. Era ultima pagina din carte, cu scris, binenteles, iar pe pagina din dreapta, nimic. Nici scris, nici desen.
- Povestea continua si aici, trebuie sa citesti. Nu vrei sa afli finalul?
- Ai ma mami... Bine...
Cristian si prima lui carte citita toata

PERLE

Cristian urla, Marius sare din celalalt capat al curtii. Tragedia e ca dopul lui de vin a fost aruncat in curtea vecina de pustiul gazdelor.
- Din vruta a facut-o, din vruta! mi-a explicat suspinand, mai tarziu.
Cristian

- Mami, ma simt ca atunci cand imi dadeai sa mananc pilaful ala scarbos.
In capul meu, asta se traduce cam asa: ma doare burta ca atunci cand nu aveam voie sa mananc decat pilaf fiert cu orez. De fapt, il durea capul...
Cristian

- Mami, au lansat si o stea rosie. Vino sa o vezi!
Printe artificii, un felinar chinezesc se inaltase, rosu intradevar.
Cristian

- V-au plac artificiile?
- Da. Si eu fost si lupte, parca trageau unele in altele.
Asa se vad artificiile prin ochii lor.

OMUL NOSTRU DE ZAPADA

Aici nu ninge decat intamplator, cica o data la 50 de ani. La pranz e primavara, iar noaptea e rece, ca intr-o toamna tarzie si umeda; faci focul in casa si astepti sa vina a doua zi soarele sa faca iar primavara. Cand bate vantul e treaba serioasa, uneori am impresia ca o sa zbor ca Doroty cu casa cu tot.
Copiii duc dorul zapezii. La scoala au facut tot felul de minuni, vi le voi arata daca ma lasa netul. Incep prin a vi-l prezenta pe omul de zapada pe care Cristi a vrut neaparat sa-l faca, ca pe cel de la scoala nu l-am vazut, si zau daca nu a avut copilul dreptate, chiar merita.
Are si o poezie omul asta. Cristi ne-a spus-o cu o zi inainte de a ni-l darui, intr-o engleza cu accente nemtesti, nerabdator si mandru, cu tot cu coregrafie. Nici atoatestiiutorul google nu ne-a putut ajuta sa-l intelegem. Abia cand am primit cadoul de la scoala, cu omul de zapada facut acolo, ambalat frumos si cu poezia capsata festiv pe punguta cadou, ne-am dumirit. Desi spusa de la coada la cap, asa cum am si trait-o, povestea acestui om de zapada ne va descreti fruntile multa vreme de aici incolo.
Cum se face: se ia un sapun, o razatoare si un pic de apa. Se lasa copilul sa-si arate forta si indemanarea pe coltii ascutiti ai razatoarei metalice, apoi se preia initiativa, fara ai stirbi increderea in sine. Restul e o joaca de copil.

IANA VRAJITOAREA POZNASA

Despre Iana scriam la inceputurile acestui blog ca face minuni. Ei bine, Iana chiar este o vrajitoare poznasa. De data aceasta m-a gasit ea pe mine. Nu-i vorba ca o luasem cu mine, alaturi de 'Legenda ariciului', inghesuita in bagajele mele de suflet, cele cu carti.
Povestea Ianei a fost reeditata la sfarsitul acestui an si are in plus aventuri noi. Se poate cumpara si de pe Amazon. Autoarea are multe alte carti tiparite si, foarte important, o putem gasi acum sub numele de ANASTASIA POPA.



Iana este in viata mea, o poveste frumoasa. Asa a fost de cand am descoperit-o. Am primit-o cadou, peste orice bariera de distante sau de trafic, si mi-a luminat ziua. A reusit ceea ce nimeni si nimic nu reusise pana acum, sa ia copiii de la jocul de WII. La inceput a vrut Mihai sa vada ce e nou. Isi amintea de ea ca fiind 'cartea aceea' care i-a placut foarte mult. Apoi a fost Cristi care nu ma mai lasa sa ma opresc din citit. Dupa primul capitol Mihai si-a descatusat amintirile si l-am oprit cu greu sa nu spuna tot. Intr-un final am plecat dintre ei, iar Mihai a ramas citind mai departe cu voce tare. Cateva ore mai tarziu, Marius a gasit povestea si a ramas si el ... citind. E prima oara cand il vad asa prins de una din cartile copiilor.
Cum spuneam, Iana este o vrajitoare. Poznasa.
Multumesc, doamna ANASTASIA POPA!

CRAI NOU