Sunt sus pe un platou ca o campie, cu cladiri parasite. Singura. Mi-amintesc ca am urcat singura, sa urci nu-i asa greu. Mi-amintesc si unde sunt treptele. Unde-i M? Nu ma poate ajuta, nu pot apela la el. As vrea un elicopter. Vreau sa cobor. Cativa oameni trec pe langa mine. Si dispar. Au coborat. Dar pe unde? Tigari colorate...
Ma pun pe burta si ma apropii de margine. Uite scarile! Dar pana la ele... n-am curaj sa cobor. N-am curaj nici sa ma mai uit o data. Dar vreau sa cobor. Copiii mei nu-s cu mine. Sigur am urcat dupa ceva, doar ca acum nu mai vreau decat sa cobor. Scarile par tot mai departe... mi se inmoaie genunchii numai cand ma gandesc la ele. M-am trezit. Nu, n-am coborat. Cica e bine ca n-am coborat. Nu-mi plac inaltimile.
Salvez amintirile pe un hard extern. Prilej sa revad filmulete cu ei mici, cu primele zambete, primele dansuri, primele arogante. Nu ratati asta in primii ani. Sunt naturali, neinhibati, iar valoarea imaginilor e inestimabila. Si lor le place sa se vada mici din cand in cand, se redescopera fericiti si fara griji, iubiti, stiu ca au fost doriti mereu si poti privi pe chipul lor multe lucruri reasezandu-se. Copiii mei au crescut. Ma uit in jurul meu, majoritatea sunt la inceput. Noi suntem cateva trepte mai departe, incep sa se vada penele prin puful copilariei, incep sa exerseze zborul, asa cum exersau candva, in burta mea, nasterea. Amandoi, pentru ca inevitabil, Cristi tine aproape. Si eu cresc odata cu ei, chiar daca in miezul noptii inca ii mai sarut ca pe niste bebelusi... Mi-e dor de ei cand nu-s acasa, dar intr-un alt fel decat inainte. Stiu ca se descurca pe unde sunt, ca se bucura de libertatea pe care trebuie sa le-o refuz uneori acasa. Nu-s singuri nicaieri, se au unul pe celalalt. Si parca-i vad luandu-se de mana cand le e greu. Ca-ntotdeauna.
Autoarea lui TT si a site-ului ACTIVITATICOPII va fi prezenta pe 20 august 2011 in Bucuresti, intr-o intrunire de suflet a membrilor AC si a fanilor lui TT. Se vor da autografe, copiii vor avea o groaza de surprize, iar noi ne vom putea cunoaste.
Pentru ca vrem sa le oferim copiilor nostri ce e mai bun, pentru ca alaptatul nu trebuie sa fie un efort, pentru ca a alapta insemna mai mult decat a hrani. Detalii despre evenimentele din Bucuresti pe Mami, alapteaza-ma!
Pentru ca nu vreau sa raman restanta ca alte dati, pentru ca a fost frumos si pentru ca vreau sa ne amintim. Copiii au avut norocul sa stea singuri in camera, amandoi, asa cum visau ei, prefata la tabara de acum. Apa a fost perfecta, cand balta cand cu valuri, dar mereu calda si limpede. Nisipul curatat diminetile si de trupa noastra venita sa-si tina antrenamentul in primele raze ale diminetii, copiii frumosi si dornici de distractie, nu molesiti ca-n alti ani, mici ca varsta dar descurcareti. Program de cantonament, cu somn la pranz si joaca la antrenamentul de pe plaja, cu 3 reprize de forta in apa, din care unul in kimonouri, spre marea bucurie a lui Mihai, care "de cand era centura albastra - de i se facuse in apa NEAGRA" n-a mai facut asa antrenament. Anul acesta a fost si botezul lui Cristian la flotarile, abdomenele si genoflexiunile facute in apa, la inceput evitate, apoi executate cu curaj si mandrie. Mihai a fost sef de grupa anul asta, lucru de care e foarte mandru, si a fost si in grupa care la stafeta a castigat inghetata de la sensei, alt lucru de care e foarte mandru. Noi, am furat niste somn de pranz, am tras de noi diminetile pentru antrenament, si ne-am balacit cat am putut de mult. Copiii au inodat prietenii, au jucat fotbal pe plaja, Mihai s-a tavalit in toate felurile in nisip, si-a inotat in toate felurile in apa. Acum face si pluta, si pe fata si pe spate, sta in maini sub apa, a prins curaj si face tot ce-i trece prin cap. Cristi a intrat si el cu curaj in apa marii, nu cat Mihai, dar mult mai mult decat in toti anii de pana acum. Eu m-am jucat de-a fotograful, incercand sa imortalizez amintiri pentru toti. Si am cateva poze chiar reusite, am si poze de duzina dar care pastreaza in ele soarele vacantei si briza marii, stau toate cuminti, asteptand sa fie rasfoite de parinti curiosi si copii nostalgici. Franturi:
2 saptamani la munte... Au trecut ca prin vis. Sibiu, orasul meu de suflet, Sighisoara, Liban (Targul Mures), si ne-am retras apoi intr-o cabana in munti, departe de orice. Ne-am intors prin Brasov cat sa ne rasfatam la Paradisul Acvatic. Am sorbit fiecare peisaj, am respirat cu toti porii aer curat si-am privit oameni frumosi. Stiati ca exista inca localitati intregi unde femeile spala in apa rausorului ce trece prin fata curtii? Si stiti ceva, desi apa curgea tulbure de la atatea ploi, casele erau luminoase si pline de flori. Am fotografiat tot, asa ca mi-e tare greu sa selectez. A plouat zilnic, dar n-a contat, pe noi nu ne mai sperie de mult ploaia. Am descoperit ca blugii care acum o luna le erau buni, acum erau deasupra gleznelor... Copiii si-au facut prieteni noi, printre care o fetita din Polonia si doua fete unguroaice ale prietenilor din Targul Mures. Si desi vorbeau fiecare in limba lui, s-au inteles de minune. Joaca este un limbaj universal. Sau, cum a spus Cristi, au vorbit mongoleza. Am mancat cei mai buni pastravi din lume, dintr-o pastravarie de poveste, si de departe cel mai gustos mujdei. Am vizitat biserici ortodoxe si catolice, turnurile ceasului din Sibiu si Sighisoara, Brukenthalul, salina din Praid, am vazut o mina de suprafata si un baraj. Am batut la pas orase pline de istorie si de frumos. Si copiii au admirat picturi de Grigorescu in original, au desenat alaturi de pictori in Sighisoara si-au invatat istorie calcand pe urmele domnitorilor. Au construit apoi castele din cutii de carton in care am regasit zambind elemente din cladirile pe care le admirasem impreuna. De departe cele mai frumoase si mai ravnite jucarii au fost cutiile goale de carton. Au baut apa de izvor, plata si minerala, atat cat mi-a permis mie linistea mea de mama... Au mancat fragute, au vazut cum cresc alunele, au admirat berzele, au mancat cel mai igienic porumb fiert pe care l-am intalnit pana acum la vanzare (in Sibiu). Au hranit porumbei in Piata Mare din Sibiu si-am descoperit ca un simplu gest poate inlatura un conflict, intanzand o felie de paine unui copil care dadea cu piciorul in porumbeii ce se buluceau sa manance. Au mangaiat porumbeii de la Zoo din Sibiu, si-au vaslit sincron. Au vazut Carmina Burana in Piata Mare, si-au fost primiti ca oaspeti de seama in Brukenthal. In Sighisoara au dresat un catel sa nu le mai manance batul aruncat pentru joaca, ci sa-l aduca. Prietenul lui Cristi. Ne-am minunat de cararea plina de flori de la cabana. Au fost foarte incantati de pietrele de la pensiunea din Sighisoara, de betele de peste tot dar mai ales de cele de la cabana, cu care s-au jucat in toate felurile. Mihai a invatat sa inoate in doua moduri noi si a facut cu succes primele scufundari. Si sa nu uit! In Sighisoara am vazut o trusa homeopata datand din secolul al XIX-lea!
Am vazut la HBO un film impresionant, despre o poveste adevarata. O adevarata lectie de viata: TEMPLE GRANDIN Mergand pe firul povestii am desoperit lucruri si mai fascinante.
