Mamaliga de la gradinita!
Stiti cat de greu e sa nimeresti retetele preferate de la gradinita? Practic, misiune imposibila. Pasta de ou cu unt si telemea, de exemplu, a fost imposibil de egalat. Acasa oul mirosea, nu era suficient de pasat sau, din contra, era prea pasat... M-am linistit doar cand o doamna ingrijitoare mi-a spus ca nici ei nu-i mananca acasa copiii, desi o face la fel, cu aceeasi branza. Eee, dar mamaliguta cu branza m-a exasperat pur si simplu. Oricate vraji am facut acasa, nici macar pe departe nu era ca minunata, gustoasa, niciodata suficienta mamaliga de la gradi. Din contra. De obicei era mancata cu greu, aproape niciodata cu placere.
Daaaar... Ei bine, am aflat secretul! De fapt, nu eu. Mama. Ei bine, la gradinita reteta contine ceva la care nu m-am gandit niciodata si culmea, pe care de obicei nu reusesc sa-i fac sa manance!
Reteta: mamaliga se amesteca cu oua (crude), branza si un pic de unt si se da la cuptor! Am facut cu frica mamaliga, in care am pus lapte (asa stiam ca ma apropiasem odata de gustul mult ravnit -
da mami, seamana un pic, dar nu e la fel...), am spart cu grija 2 oua, dupa ce-am inchis bine usa (Doamne fereste sa afle asa un sacrilegiu, mai ales Mihai care uraste oul), si-am amestecat cu multa branza dulce si cu branza veche de oaie, cam cat as fi pus si la o omleta. La final am dres mamaliga cu amestecul secret, am spus o rugacine in gand si-am aruncat totul la cuptor. Au venit, s-au uitat sceptici la vasul care se intrevedea prin geamul cuptorului, si mi-au spus povesti incurajatoare de genul: la noi vine intr-un lighean mare cu mamaliga, de-ala din metal, n-ai tu de-ala...
Cand le-am dat sa guste cred ca nici nu mai respiram. Stiam deja ca aspectul e cel dorit (un fel de mamaliga moale si pe alocuri albicioasa). Dar cand au gustat si-au spus simplu, de parca era de la sine inteles: DA, E BUNA! ASA E SI CEA DE LA GRADI!, am crezut ca exlodez de fericire.
Asta seara am facut din nou reteta magica. Am intrebat cu grija in piata copilul cel mic, si mi-a dat acordul sa cumpar cele necesare. Am facut mamaliga cu aceasi grija, nu cumva sa iasa altfel. Stiu din experienta ca orice diferenta ar fi aparut ar fi distrus victoria cucerita acum cateva zile. Ei bine, de la DA-ul obtinut cand i-am intrebat daca mananca in seara asta mamaliga cu branza, si pana la ultima lingurita, a fost o bucurie.
Si da, sunt mandra de mine!
