http://www.multimedia4kids.ro/index.html
http://www.didactic.ro/discipline
luni, 21 septembrie 2009
joi, 17 septembrie 2009
CRISTIAN MERGE SINGUR PE BICICLETA CU 2 ROTI
Da, e motiv de mandrie, pentru ca mie personal smecheria asta mi-a reusit foarte greu.
Cristian a mers ieri pe bicicleta fara sustinere cam 3 sferturi din timpul petrecut pe bicla. Semn bun pentru spatele meu care cedase de mult. Si pentru spatele lui M.
Daca Mihai a reusit sa mearga singur pe 2 roti din prima seara, lui Cristian i-au trebuit 3 iesiri, doar ca el nu a avut parte niciodata de bicicleta cu roti ajutatoare. A sarit direct de la tricicleta la stadiul avansat de echilibru pe 2 roti.
Daca am rezolva si plansul de la gradinita asa de repede... ce bine ar fi. Pentru ca da, Cristian plange inca in al 3-lea an de colectivitate. Si plange rau. Doar dimineata, am inteles, cand il las eu. Off off, mai mai...
Cristian a mers ieri pe bicicleta fara sustinere cam 3 sferturi din timpul petrecut pe bicla. Semn bun pentru spatele meu care cedase de mult. Si pentru spatele lui M.
Daca Mihai a reusit sa mearga singur pe 2 roti din prima seara, lui Cristian i-au trebuit 3 iesiri, doar ca el nu a avut parte niciodata de bicicleta cu roti ajutatoare. A sarit direct de la tricicleta la stadiul avansat de echilibru pe 2 roti.
Daca am rezolva si plansul de la gradinita asa de repede... ce bine ar fi. Pentru ca da, Cristian plange inca in al 3-lea an de colectivitate. Si plange rau. Doar dimineata, am inteles, cand il las eu. Off off, mai mai...
marți, 15 septembrie 2009
A MAI MURIT O MAMA LA NASTERE...
A mai murit o mama la nastere...
Cititi tot. Copiii au nevoie de ajutor.
Cititi tot. Copiii au nevoie de ajutor.
luni, 14 septembrie 2009
INELUL
Tati s-a intrecut pe sine la aniversare, motiv pentru cei mici sa ramana cu gurile cascate. Inelul este ceva pe cat de nou pe atat de neobisnuit in familia noastra. Asta si pentru ca pe nici unul dintre noi nu ne mai incap verighetele, iar eu inele n-am mai purtat din perioada pre-natala.
Prima data cand a vazut inele Mihai m-a rugat sa-i cumpar. Avea vreo 4 ani si a trebuit sa-i explic ca-s pentru fete. S-a uitat la mine cu expresia aceea: "nu ma prostesti tu pe mine" si mi-a replicat taios: atunci tu de ce nu ai? M-am pierdut in amanunte, da nimic nu l-a convins. Asa ca am lasat-o balta. Mai rau a fost cand a vazut-o pe bica prima data cu unghiile rosii. A alergat la mine cu lacrimi in ochi sa-mi zica ce buba are biata bica...
Eee, dar sa revenim la inel.
Acum eu am pe deget un inel.
Cand l-a vazut prima data, Mihai a devenit gelos. Pe tati. Adica tati face cadouri mai faine decat el? Asa ca prima lui reactie a fost:
- Mami, dar cand ti-am luat eu lalele nu ti-a placut? Nu-i asa ca ti-a placut mai tare? Stii tu, lalelele alea pe care le-am luat eu singur, din banii mei...
Ca ti-as fi luat mai multe, dar eu nu am atatia bani...
Cristian in schimb are mare grija sa nu cumva sa-l stric pe bietul inel. Verifica regulat daca e la locul lui pe deget, si nu uita nici o clipa sa-mi aminteasca sa am grija de el. Sa nu-l murdaresc cumva sau sa-l stric. Si daca-l murdaresc sa-l spal cu grija... Daca e cu pietricica in sus si la verificarea de rutina este ok, imi da si un pupic.
Azi l-am uitat acasa... Sa nu ma spuneti!
Prima data cand a vazut inele Mihai m-a rugat sa-i cumpar. Avea vreo 4 ani si a trebuit sa-i explic ca-s pentru fete. S-a uitat la mine cu expresia aceea: "nu ma prostesti tu pe mine" si mi-a replicat taios: atunci tu de ce nu ai? M-am pierdut in amanunte, da nimic nu l-a convins. Asa ca am lasat-o balta. Mai rau a fost cand a vazut-o pe bica prima data cu unghiile rosii. A alergat la mine cu lacrimi in ochi sa-mi zica ce buba are biata bica...
Eee, dar sa revenim la inel.
Acum eu am pe deget un inel.
Cand l-a vazut prima data, Mihai a devenit gelos. Pe tati. Adica tati face cadouri mai faine decat el? Asa ca prima lui reactie a fost:
- Mami, dar cand ti-am luat eu lalele nu ti-a placut? Nu-i asa ca ti-a placut mai tare? Stii tu, lalelele alea pe care le-am luat eu singur, din banii mei...
Ca ti-as fi luat mai multe, dar eu nu am atatia bani...
Cristian in schimb are mare grija sa nu cumva sa-l stric pe bietul inel. Verifica regulat daca e la locul lui pe deget, si nu uita nici o clipa sa-mi aminteasca sa am grija de el. Sa nu-l murdaresc cumva sau sa-l stric. Si daca-l murdaresc sa-l spal cu grija... Daca e cu pietricica in sus si la verificarea de rutina este ok, imi da si un pupic.
Azi l-am uitat acasa... Sa nu ma spuneti!
S-A TERMINAT VACANTA
Azi reincepem scoala. Clasa a 2-a. Baiat mare, ce mai.
Acum un an eram asa de emotionata. Acum ma ia cu frig. Stiu ce-i cu scoala. Stie si el. El doarme. Sa dea Dumnezeu sa fie bine!
E aproape 1 noaptea. Imi doresc ca de anul acesta totul sa fie bine. Stiu, dorintele nu se spun...
Azi Cristian n-a mai plans ca incepe gradinita. Intr-o zi Mihai l-a incurajat:
- ... si o ai si pe dna. Alina...
Dna Alina este fosta lui educatoare. Mama buna si pentru Cristian, alaturi de educatoarele de la grupa lui.
La gradinita ma duc cu drag.
Noapte buna!
Acum un an eram asa de emotionata. Acum ma ia cu frig. Stiu ce-i cu scoala. Stie si el. El doarme. Sa dea Dumnezeu sa fie bine!
E aproape 1 noaptea. Imi doresc ca de anul acesta totul sa fie bine. Stiu, dorintele nu se spun...
Azi Cristian n-a mai plans ca incepe gradinita. Intr-o zi Mihai l-a incurajat:
- ... si o ai si pe dna. Alina...
Dna Alina este fosta lui educatoare. Mama buna si pentru Cristian, alaturi de educatoarele de la grupa lui.
La gradinita ma duc cu drag.
Noapte buna!
duminică, 13 septembrie 2009
MAFIA MAMICILOR - VERDE CAFE
Pentru ca mi-am dorit foarte tare sa le vad pe mafioatele care-mi smulg lacrimi printre hohote de ras, de data aceasta am fentat toate piedicile aparute in cale si am reusit sa ajung. L-am luat cu mine pe Cristian,care a stat lipit de mine si m-a stresat maxim cu tusea lui in preajma atator copii mici...
Fetele? Frumoase tare. Doua dintre ele imi pareau a fi surori, n-am recunoscut toti adultii, dar pe copii ii stiam. Sincera sa fiu nu stiu cand a trecut o ora si-a trebuit sa fug inapoi la familionul lasat injumatatit. Dar mi-a placut. Si lui Cristian i-a placut, desi poate nu s-a vazut. S-a aprovizionat cu pietre (aducem data viitoare altele, parol) iar una din semintele copacului din gradina de la Cafe Verde a ajuns cu bine si-a fost depusa cu mare grija pe pamant in parcul Tineretului.
Pe lungul si prafuitul drum spre metrou am incercat sa-mi aduc aminte de ce m-am apucat eu de bloguit. E adevarat, baietii mei nu vor avea ca Irina insemnari asa faine despre copilaria lor mica, despre emotiile si bucuriile aduse familiei si despre primele lor reusite. Dar am vrut sa notez undeva ce simt crescandu-i, sa pastrez (mai mult pentru mine, e adevarat) toate micile bucurii care-mi dau aripi si pe care altfel poate le-as mai uita. A fost intradevar si o modalitate de-a povesti doar o data multor prieteni interesati de ei, ce mai fac si cum cresc. Acum, cand ma intreaba de ei, gasesc mai multe amanunte aici decat le-as putea oferi eu intr-o discutie telefonica. Si nici eu nu-i mai inebunesc cu toate amanuntele pe unii care poate intreaba saracii doar de politete. Cine vrea sa stie, citeste pe aici.
Blogul meu n-a fost de la inceput public. Dar dupa ce s-au strans mai multe postari am realizat ca n-are nimeni rabdare sa citeasca tot. Si-atunci am prins curaj. Plus ca asa pot trimite mai usor celor interesati diverse informatii adunate si filtrate, de pe net.
Si da, a fost si-o modalitate de-a le da copiilor mei posibilitatea sa ma cunoasca si altfel, peste mai multi ani cand vor citi cu alti ochi aceste randuri.
Hai ca ma afund in butoiul cu melancolie.
Pun aici cateva pozici de la Verde Cafe:
Fetele? Frumoase tare. Doua dintre ele imi pareau a fi surori, n-am recunoscut toti adultii, dar pe copii ii stiam. Sincera sa fiu nu stiu cand a trecut o ora si-a trebuit sa fug inapoi la familionul lasat injumatatit. Dar mi-a placut. Si lui Cristian i-a placut, desi poate nu s-a vazut. S-a aprovizionat cu pietre (aducem data viitoare altele, parol) iar una din semintele copacului din gradina de la Cafe Verde a ajuns cu bine si-a fost depusa cu mare grija pe pamant in parcul Tineretului.
Pe lungul si prafuitul drum spre metrou am incercat sa-mi aduc aminte de ce m-am apucat eu de bloguit. E adevarat, baietii mei nu vor avea ca Irina insemnari asa faine despre copilaria lor mica, despre emotiile si bucuriile aduse familiei si despre primele lor reusite. Dar am vrut sa notez undeva ce simt crescandu-i, sa pastrez (mai mult pentru mine, e adevarat) toate micile bucurii care-mi dau aripi si pe care altfel poate le-as mai uita. A fost intradevar si o modalitate de-a povesti doar o data multor prieteni interesati de ei, ce mai fac si cum cresc. Acum, cand ma intreaba de ei, gasesc mai multe amanunte aici decat le-as putea oferi eu intr-o discutie telefonica. Si nici eu nu-i mai inebunesc cu toate amanuntele pe unii care poate intreaba saracii doar de politete. Cine vrea sa stie, citeste pe aici.
Blogul meu n-a fost de la inceput public. Dar dupa ce s-au strans mai multe postari am realizat ca n-are nimeni rabdare sa citeasca tot. Si-atunci am prins curaj. Plus ca asa pot trimite mai usor celor interesati diverse informatii adunate si filtrate, de pe net.
Si da, a fost si-o modalitate de-a le da copiilor mei posibilitatea sa ma cunoasca si altfel, peste mai multi ani cand vor citi cu alti ochi aceste randuri.
Hai ca ma afund in butoiul cu melancolie.
Pun aici cateva pozici de la Verde Cafe:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
