Gata, ne-am intors. Gata concediul... Pacat, ma puteam obisnui asa. Nu-mi venea nici sa ma spal azi noapte cand am ajuns, mi-erau dragi nisipul si sarea de pe mine, ba chiar si crema de soare de-mi colorase hainele mi se parea prietenoasa...
Cum am intrat pe blog, am gasit pe
activitaticopii un concurs nou. De bucatareala. Fain. Noi marea majoritate a timpului ne-o petrecem acolo, mari bucatari mari or sa iasa baietii mei. O sa vedeti. Si cum inca imi place sa cred ca sunt tot in concediu, am lansat provocarea: CLATITE! Asa ca mi-am scos tot ce-mi trebuia, mi-am luat aparatul foto, si i-am chemat la joaca.
Partea cu aragazul si intorsul clatitelor mi-a revenit mie, dar atunci am evacuat urgent bucataria ca nu era de stat. Dar pentru ca eu clatitele le fac la 3 tigai, am rezolvat-o repede, am aerisit cat s-a putut si maestrii bucatari au revenit la treaba.
Dar sa va explicam cum se face:
Se impart de la inceput sarcinile. De data asta s-a rezolvat fara discutii, Mihai sa puna ingredientele, Cristian sa amestece. Mie mi-a revenit partea mai periculoasa, cea cu focul si jongleriile.
Apoi, cand clatitele nu mai ard si in bucatarie s-a ajuns la o temperatura suportabila, se incepe cea mai dulce parte a retetei.
Intai se gusta umplutura, nu cumva sa nu fie buna.
Apoi se ruleaza rapid cateva clatite care se dau gata imediat. Si cum se pare ca reteta n-a dat gres nici de data asta, primi care se satura sunt chiar bucatarii sefi.
Si, sa va spunem si-un secret: daca peste dulceata se pune si un pic de iaurt gras (smantana era in reteta originala...), banala clatita devine muuult mai fina.
Intr-un final, cand incepusem deja sa-mi fac griji ca nu ajung clatitele, se pare ca cei doi s-au saturat si incep sa-si aduca aminte si de Relu, pe care urma sa-l vizitam. Asa ca incep sa ruleze cu mai multa atentie si si sa se ia la intrecere care e mai rapid.
Finalul? Cam atat... Si-am pus 2 oua si-un litru de lapte!
