CONCURS PE ACTIVITATICOPII

Pe activitaticopii concursurile se tin lant. Luna martie e mai feminina, asa ca s-au gandit sa-i puna pe copii, in paint, sa-si deseneze cat mai sugestiv mama.
Ai mei s-au distrat teribil, nu stiu care au fost desenele intermediare, dar cele finale imi plac tare:

Cristian:


Mihai:

A VENIT PRIMAVARA

Parca nici nu ne mai asteptam ca vine. Dar la primul semn am aruncat hainele groase si-am evadat. Mi-am luat o carte, niste bluze mai groase in caz ca se razgandeste anotimpul, aparatul foto si copiii. Am alergat spre parc pe langa biciletele lor, cu speranta unei bancute linistite unde sa-mi savurez primele raze de soare. Si asa a fost. Exceptand micile accidente si marile descoperiri pe care trebuia neaparat sa le vad, am reusit pentru prima oara sa stau pe o banca si sa citesc linistita in timp ce copiii se joaca.




E adevarat, n-a fost chiar asa cum speram, dar am savurat totul, chiar si juliturile. Sunase sotul si imi povestise despre pericolul de la centralele nucleare japoneze... Si-am stiut ca am totul.

8 MARTIE

M-am trezit zambind. Cu o seara in urma m-am delectat cu muzica lui Nicu Alifantis, la primul concert de oameni mari la care am mers alaturi de cei doi baieti ai mei. Am primit atata energie buna, incat am plutit 2 zile, cu aripile larg deschise. In urechi imi resunau inca acorduri dragi, cantate pentru prima oara de Mihai, dansate de Cristi. Si cum s-au lipit de mine la "Ce bine ca esti", eeehhh...
La o zi dupa concert Mihai fredona prin casa unul din refrene.
N-au crescut cu muzica asta. Eu o ascult in clipele mele de liniste. Dar le-a placut tare.
La inceputul spectacolului au dat mana cu artistul, au vazut de-aproape colectia de chitare si instrumente care asteptau cuminti pe scena. Trupa Zan da o alta ritmicitate melodiilor si cred ca si asta le-a placut.
Aseara Mihai mi-a cantat un cantec pe care l-a invatat special pentru mine...
Cristian m-a desenat la gradi si mi-a spus timid ca a incercat... dar nu i-a reusit. Dimineata am incercat sa ma regasesc in expozitie. Aveam desenate alaturi 34 de inimioare (mi-a spus el) si multe multe lalele. Si cred ca s-a priceput chiar foarte bine, seamana cu mine cel putin la frizura. Ca restul n-am reusit sa vad de emotia lalelelor si inimilor.
Si aseara Mihai a inventat un nou tip de floare pentru felicitari, ingenios si fain. O floare care poate fi rotita, nu se vede ea bine in fotografiile noastre, dar face felicitarea mult mai distractiva.
Si Cristi a vrut sa faca 2 spectacole de teatru, nu unul. Dar ieri am terminat felicitarile, am modelat mucenicii...
Si mai e si compunerea lui Mihai despre mine. Atat de simpla si de frumoasa.
Multumesc! Mi-a fost tare draga ziua mea!

MUCENICI

FELICITARI 2011

CADOURI ORIGINALE PENTRU 8 MARTIE

Puterea unei fotografii este extraordinara. Ti in mana o secunda imortalizata, chiar daca nu reusit, si simti gustul sarat al marii, auzi valurile, revezi momente vesele si triste de-asta vara. Totul privind o fotografie.
Cand am citit articolul despre Extrafoto, mi-am amintit de toate albumele pe care le-am facut cadou in ultimul timp. Cum le-am revazut puse la loc de cinste in sufragerii, ca niste fotografii inramate gata sa fie rasfoite. Mi-am amintit emotia cu care au fost primite si bucuria pe care le-au adus.
Incercati si-o sa vedeti ca o sa-mi dati dreptate.
Nimic nu se compara cu o fotografie. Poate doar un album foto...

EXAMEN 3 KYU

Prima duminica din luna februarie i-a adus lui Mihai mult ravnita tresa maro pe centura. Examenul de 3,2 si 1 kyu a fost cel mai dur examen pe care l-am vazut eu pana acum, nu pentru probele de forta ci pentru proba de kumite la care sensei a adus sempai si campioni cu state vechi sa suplineasca luptatorii pentru toate reprizele.
Alta categorie, normal, alte pretentii. Disciplina, tehnica, seriozitate.
Am vazut doi pusti, baiat si fata cu centuri maro, extraordinari. La final am aflat ca fata era deja campioana europeana.
Dintre toti, cel mai mic era Mihai al meu. Nu s-a simtit asta nici o clipa. S-a descurcat de minune si-a demonstrat ca locul lui este acolo, printre cei mari.
Am fost tare mandra de el, si totodata bucuroasa ca dadea doar pentru 3 kyu si astfel reprizele de kumite erau mai putine...
Pentru mine examenul asta a fost prea mult. Din ce ne-a povestit sempai, inteleg ca inainte erau mult-mult mai dure. Si sa-mi inchipui mi-e greu... In locul lor peste putin timp va fi Mihai. Nu cred ca am sa rezist sa-l vad luptand in stilul asta, 15 reprize fara pauza, mereu cu un partener nou, odihnit si care da cat poate de tare.
Pe de alta parte, Mihai a zis ca a fost foarte usor...