Cand ne-am intors de la petrecere, Mos Nicolae lasase cadouri agatate de clanta usii. Pesemne a vazut ca nu suntem acasa si le-a lasat acolo, grabit sa ajunga la cat mai multi copii. Sau poate i-au scapat din sac cand suna insistent la usa... nu stim exact. Copiii s-au bucurat insa foarte tare, mai ales ca peste un sfert de ora, cand a urcat Manu la noi, au vazut ca mai era ceva.
- Multumesc Mos Nicolae! MULTUMESC! a spus Cristian din tot sufletul, dupa ce pret de o clipa a crezut ca in primele cadouri numele lui nu aparea nicaieri. El, spre deosebire de Mihai, chiar a avut emotii. Ciudat, mi se parea normal sa fie invers. Dar e adevarat, Cristian a primit o data un bat...
Mai tarziu Mihai a venit cu o idee.
- Dar daca mai vine si la noapte. Ca Mos Nicolae de fapt, noaptea tarziu vine.
- De ce sa mai vina, n-a venit? Gata! spune in treacat tati.
- Lasa-i in pace, cine stie? Numai sa-si curete bine ghetele, altfel n-au nici o sansa.
Si si le-au curatat temeinic.
Acum, sa vedem...
luni, 6 decembrie 2010
SCRISOARE CATRE MOS CRACIUN
Stateau amandoi pe burta, in pat la Mihai. Cristian dicta, iar Mihai se straduia sa scrie cu litere mari, ca sa nu existe nici un dubiu. I-am intrerupt brusc, bombanindu-i ca nu scriu la birou si ca nu mai termina cu pregatirile de culcare. Era trecut de ora 23. Acum imi pare rau. Pana au ajuns in camera de somn m-am inmuiat si-am terminat eu scrisoarea, scriind pe genunchi, la dictare.
Cristian incercase sa scrie singur. Mihai l-a corectat si s-a oferit sa-l ajute. Au insistat sa-i precizez mosului ca vor tigrii din jucarie, nu adevarati. Iar Cristian a insistat pe ciocolata.
- Ai scris mami? Maaare, mare ca aia de mi-a adus-o Bica atunci cand eram mic. unde ai scris? Asa. Daaa... Ciocolata...
Mihai a vazut el un sarpe albastru mare cat Dragonul din Ikeea. Dar nu ca el. Trebuie sa ma dumiresc despre ce e vorba, bine ca stiu la cine e. Sper doar sa nu fie sarpele ala hand made de care stiu eu...
Cat despre Power Rangersi, pe care i-a scris corect, ca am verificat, ei bine, se pare ca n-am scapat inca de ei. Cei din dotare au suferit niste accidente, nu toti, dar cred ca aia de le placeau lor mai mult.
- Nu conteaza de care sunt. Orice culoare. Scrie-i ca orice culoare. Doi. Ca si Cristi vrea unul.
Partea cu tigrii e interesanta. Nu stiu cat costa exact, dar e adevarat ca s-au jucat cu ei de fiecare data cand am ajus in Cora. Sa vedem daca Mosului o sa-i placa ideea de a aduce plusuri care sigur sunt dorite ca perne de bataie...
Ar mai fi ceva de notat. Scrisoarea catre Mos Craciun nu cred sa ramana asta. Cu cateva zile inainte pe lista preferintelor trona un catel care face pipi (Minimax...) si niste boabe de jucarie care intre timp ne-au umplut casa, asa ca au iesit de pe lista. Catelul nici nu incapea in sac, dat fiind faptul ca noi avem parchet... Pana una alta am descoperit ca avem un catelus in casa destul de haios, care insa nu i-a interesat deloc.
Asadar, scrisoarea nu e gata.
Mai vedem peste 2-3 zile.
sâmbătă, 4 decembrie 2010
DECEMBRIE
Am repus in drepturi calendarul cadourilor:
Tati a pozat ciorba de fasole in coaja de paine la care ravnea:
Eu sunt topita privindu-mi copiii cum citesc impreuna:
Si sa stiti ca nu-i asa simplu, ca frate mai mare trebuie sa mai dai si cate un ajutor:
si inca se mai buchiseste cu voce tare, mai ales atunci cand cuvantul nu se destainuie imediat (de, era in engleza...):
Tortul e gata:
Copiii au ascultat Povestea curcubeului, apoi au trecut la Habarnam, si nu dau nici un semn de oboseala. Asteapta cu nerabdare sa se faca ora 12 noaptea si sa inceapa oficial ziua lui Mihai.
Gata, a trecut de 12 noaptea!
LA MULTI ANI MIHAI, SA FI SANATOS SI NOROCOS!!!
A primit in sfarsit cadoul mult visat, i-am lasat sa-l si deschida, sa-si organizeze taberele si gata, stingerea.
Prima incursiune a lui Mihai in tabara inamica a fost sa trimita un sol de pace. De maine incolo, cu siguranta vor urma razboaie.
Tati a pozat ciorba de fasole in coaja de paine la care ravnea:
Eu sunt topita privindu-mi copiii cum citesc impreuna:
Si sa stiti ca nu-i asa simplu, ca frate mai mare trebuie sa mai dai si cate un ajutor:
si inca se mai buchiseste cu voce tare, mai ales atunci cand cuvantul nu se destainuie imediat (de, era in engleza...):
Tortul e gata:
Copiii au ascultat Povestea curcubeului, apoi au trecut la Habarnam, si nu dau nici un semn de oboseala. Asteapta cu nerabdare sa se faca ora 12 noaptea si sa inceapa oficial ziua lui Mihai.
Gata, a trecut de 12 noaptea!
LA MULTI ANI MIHAI, SA FI SANATOS SI NOROCOS!!!
A primit in sfarsit cadoul mult visat, i-am lasat sa-l si deschida, sa-si organizeze taberele si gata, stingerea.
Prima incursiune a lui Mihai in tabara inamica a fost sa trimita un sol de pace. De maine incolo, cu siguranta vor urma razboaie.
SA-L AJUTAM PE MOS CRACIUN
Daca doriti sa ajutati si nu stiti cum, iata cateva idei:
Pe blogul Adei
sau in Prahova, la Parintele Nicolae Tanase.
sau cum fac cei de pe ActivitatiCopii, la spitale.
Ei sunt deja la a 3-a actiune de acest fel.
Pe blogul Adei
sau in Prahova, la Parintele Nicolae Tanase.
sau cum fac cei de pe ActivitatiCopii, la spitale.
Ei sunt deja la a 3-a actiune de acest fel.
PERLE
Descoperim ca in bucatarie mai e doar un scaun. Copiii mancasera la TV in sufragerie, cu scaunele pe post de masuta.
- Cristian, tu ai terminat de mancat?
- Da! De cand..., spune el mandru.
- Pai atunci adu si tu scaunul aici.
- Si asta? ne intreaba nedumerit aratand spre castronul de cereale de pe scaun.
Si eu care ma mandream cu el ca nu trebuie sa-i mai amintesc sa aduca vasele la chiuveta...
- Ia zi Cristi, cum a fost azi la defilare?
- Eu am inghetat! zice el mandru.
Pregatiri pentru campionat, toata familia mergea la antrenament. Plecam de acasa in graba, ca de obicei, dar pregatiti pentru karate. In timp ce vorbeam despre asta in masina, se aude de pe bancheta din spate:
- Azi unde mergem? intreaba Cristi dintre chimonouri.
La inceput de noiembrie aflam de la TV ca in aceasta luna va ninge in Bucuresti. Din acea zi am inceput numaratoarea inversa pana la prima zi de iarna, si pana la prima ninsoare, motiv sa incerc in fiecare zi sa-i explic piciului ca prima zi de iarna nu-i obligatoriu sa fie cu zapada. Si zi de zi am cautat urmele unei posibile ninsori, asa ca nu m-am mirat cand pe 30 noiembrie Cristian a hotarat ca trebuie sa ninga. Doar era ultima zi de noiembrie.
M-am trezit cu el plangand si bombanindu-ma ca nu-i luasem manusile de zapada, ca doar stiam ca o sa ninga si el nu le are, si ce-o sa se faca el... N-am reusit sa-l potolesc decat promitandu-i ca daca ninge o anunt pe bunica sa i le aduca atunci cand il ia de la gradi.
Si n-a nins...
Concluzia: "astia de la televizor sunt niste nesimtiti!"
De cateva zile avem alta problema. Cand ne va aduce Mos Craciun bradul. Asa se face ca acum balconul cel mare este vizitat mai des, nu de alta, dar se stie ca Mosul aduce un brad urias, si daca noi nu vedem la timp?
Dimineata.
- Mami, abia astept sa ajung la gradi.
Oauuu. Minunat. Deja ma gandeam cum sa folosesc asta ca punte pentru scoala, cand:
- Dar stii de ce?
- De ce mami?
- Ca sa vad cate grade Celsius sunt astazi!
Mda. La statia de la gradi, ecranul ala mare arata si gradele. Stie el ca daca scade sub 0, sunt sanse sa ninga.
- Cristian, tu ai terminat de mancat?
- Da! De cand..., spune el mandru.
- Pai atunci adu si tu scaunul aici.
- Si asta? ne intreaba nedumerit aratand spre castronul de cereale de pe scaun.
Si eu care ma mandream cu el ca nu trebuie sa-i mai amintesc sa aduca vasele la chiuveta...
- Ia zi Cristi, cum a fost azi la defilare?
- Eu am inghetat! zice el mandru.
Pregatiri pentru campionat, toata familia mergea la antrenament. Plecam de acasa in graba, ca de obicei, dar pregatiti pentru karate. In timp ce vorbeam despre asta in masina, se aude de pe bancheta din spate:
- Azi unde mergem? intreaba Cristi dintre chimonouri.
La inceput de noiembrie aflam de la TV ca in aceasta luna va ninge in Bucuresti. Din acea zi am inceput numaratoarea inversa pana la prima zi de iarna, si pana la prima ninsoare, motiv sa incerc in fiecare zi sa-i explic piciului ca prima zi de iarna nu-i obligatoriu sa fie cu zapada. Si zi de zi am cautat urmele unei posibile ninsori, asa ca nu m-am mirat cand pe 30 noiembrie Cristian a hotarat ca trebuie sa ninga. Doar era ultima zi de noiembrie.
M-am trezit cu el plangand si bombanindu-ma ca nu-i luasem manusile de zapada, ca doar stiam ca o sa ninga si el nu le are, si ce-o sa se faca el... N-am reusit sa-l potolesc decat promitandu-i ca daca ninge o anunt pe bunica sa i le aduca atunci cand il ia de la gradi.
Si n-a nins...
Concluzia: "astia de la televizor sunt niste nesimtiti!"
De cateva zile avem alta problema. Cand ne va aduce Mos Craciun bradul. Asa se face ca acum balconul cel mare este vizitat mai des, nu de alta, dar se stie ca Mosul aduce un brad urias, si daca noi nu vedem la timp?
Dimineata.
- Mami, abia astept sa ajung la gradi.
Oauuu. Minunat. Deja ma gandeam cum sa folosesc asta ca punte pentru scoala, cand:
- Dar stii de ce?
- De ce mami?
- Ca sa vad cate grade Celsius sunt astazi!
Mda. La statia de la gradi, ecranul ala mare arata si gradele. Stie el ca daca scade sub 0, sunt sanse sa ninga.
miercuri, 1 decembrie 2010
PARADA IN JOACA
Ada ne-a provocat la joaca.
PARADA IN JOACA este ideea ei de a serba ziua Romaniei cu copiii. Cum pustii mei n-au prea ratat nici o parada de cand sunt ei, indiferent de vremea de afara, le-a placut ideea si s-au pus imediat pe treaba. Le-am dat si eu o mana de ajutor, dar rabdarea lor a fost mult mai mare decat a mea.
Asadar, sa inceapa parada!
Veti putea admira maretul vultur (e chiar cel de pe stema) care cu aripile intinse deschide parada, urmat de toti omuletii, spiridusii, robotii, Power Reangersii gasiti printre jucarii si de o impresionanta colectie de tehnica si motorizate. Nu lipseste nici marina si nici aviatia, reprezentate prin cele mai moderne barci, avioane si elicoptere. Exista pe acolo si o masina militara cu raniti de razboi, probabil avansati in grad si lasati la vatra.
PARADA IN JOACA este ideea ei de a serba ziua Romaniei cu copiii. Cum pustii mei n-au prea ratat nici o parada de cand sunt ei, indiferent de vremea de afara, le-a placut ideea si s-au pus imediat pe treaba. Le-am dat si eu o mana de ajutor, dar rabdarea lor a fost mult mai mare decat a mea.
Asadar, sa inceapa parada!
Veti putea admira maretul vultur (e chiar cel de pe stema) care cu aripile intinse deschide parada, urmat de toti omuletii, spiridusii, robotii, Power Reangersii gasiti printre jucarii si de o impresionanta colectie de tehnica si motorizate. Nu lipseste nici marina si nici aviatia, reprezentate prin cele mai moderne barci, avioane si elicoptere. Exista pe acolo si o masina militara cu raniti de razboi, probabil avansati in grad si lasati la vatra.
duminică, 21 noiembrie 2010
GAUDEAMUS DE POVESTE
Gaudeamus anul acesta a fost sub semnul povestilor.
Cristian a fost prezent la intalnirea cu TT cel mult asteptat, foarte incantat ca, in sfarsit, va putea rasfoi caticelele cu aventurile lui. Doar ca tati n-a inteles asta si le-a lasat sigilate ca sa am eu placerea de a le deschide prima. Asa ca, sambata noapte, la ora 1.00, inchideam carticelele si le puneam deoparte cu promisiunea ca vom face impreuna si trenuletele si ca data viitoare vom citi si in engleza. Mi-a placut incantarea lui cand a descoperit imaginile si am fost tare fericita ca l-am prins in joc pe Mihai, care a reusit sa traduca bucati din textul in engleza. Asadar, Aniela, sa stii ca TT a ajuns cu bine la destinatie si se simte la noi ca la el acasa.
Astazi am ajuns la timp la lansarea "Calatoriei in curcubeu". Cu greu i-am oprit pe baieti sa nu divulge prietenilor numele Piticului buclucas. Mi-a placut atmosfera de familie din jurul Adei, mi-a placut de Irina, care de la inaltimea celor 5 ani ai ei a vorbit asa de frumos multimii adunate acolo. Cartea arata minunat, CD-ul a iesit super. Cred ca acum Piticul este pregatit sa deschida portile curcubeului tuturor copiilor.
M-am bucurat apoi cat am putut de targ. M-am regasit cu CasaRetro, am descoperit standul editurii Soarele si Luna unde ne-am reintalnit cu Alina Darian, am vazut de departe ornamentele origami ale lui Bogdan de la standul editurii Erc Pres, am vazut o multime de oameni mari si mi-am bucurat ochii cu o mare parte a cartilor expuse. Am profitat de reduceri, mi-am cumparat si mie carti pe care mi le doream de mult, am avut bucuria sa-i gasesc lui Mihai partea a 2-a a Jurnalului unui pusti, si mai presus de toate am ajut sansa sa descopar un film pe care-l caut de ani de zile: Maria Mirabela in Tranzistoria. Am intrebat de el la standul unde vorbea nepoata dnei. Elisabeta Bostan, si-am aflat ca au pus ambele filme pe un dvd. Inutil sa va mai spun ca la noi filmul Maria Mirabela a rulat de zeci de ori, ca sunt zile cand ma trezesc fredonand cantecele lor, ca mi-era dor sa-l revad si ca-mi pierdusem speranta ca cineva isi mai aminteste de el, cu atat mai putin ca cineva il va reinvia pe un dvd. Sunt fericita ca au facut-o acum, cand copiii mei mai sunt la varsta cand il pot gusta din plin.
Mi-a placut tare mult targul anul acesta.
Cristian a fost prezent la intalnirea cu TT cel mult asteptat, foarte incantat ca, in sfarsit, va putea rasfoi caticelele cu aventurile lui. Doar ca tati n-a inteles asta si le-a lasat sigilate ca sa am eu placerea de a le deschide prima. Asa ca, sambata noapte, la ora 1.00, inchideam carticelele si le puneam deoparte cu promisiunea ca vom face impreuna si trenuletele si ca data viitoare vom citi si in engleza. Mi-a placut incantarea lui cand a descoperit imaginile si am fost tare fericita ca l-am prins in joc pe Mihai, care a reusit sa traduca bucati din textul in engleza. Asadar, Aniela, sa stii ca TT a ajuns cu bine la destinatie si se simte la noi ca la el acasa.
Astazi am ajuns la timp la lansarea "Calatoriei in curcubeu". Cu greu i-am oprit pe baieti sa nu divulge prietenilor numele Piticului buclucas. Mi-a placut atmosfera de familie din jurul Adei, mi-a placut de Irina, care de la inaltimea celor 5 ani ai ei a vorbit asa de frumos multimii adunate acolo. Cartea arata minunat, CD-ul a iesit super. Cred ca acum Piticul este pregatit sa deschida portile curcubeului tuturor copiilor.
M-am bucurat apoi cat am putut de targ. M-am regasit cu CasaRetro, am descoperit standul editurii Soarele si Luna unde ne-am reintalnit cu Alina Darian, am vazut de departe ornamentele origami ale lui Bogdan de la standul editurii Erc Pres, am vazut o multime de oameni mari si mi-am bucurat ochii cu o mare parte a cartilor expuse. Am profitat de reduceri, mi-am cumparat si mie carti pe care mi le doream de mult, am avut bucuria sa-i gasesc lui Mihai partea a 2-a a Jurnalului unui pusti, si mai presus de toate am ajut sansa sa descopar un film pe care-l caut de ani de zile: Maria Mirabela in Tranzistoria. Am intrebat de el la standul unde vorbea nepoata dnei. Elisabeta Bostan, si-am aflat ca au pus ambele filme pe un dvd. Inutil sa va mai spun ca la noi filmul Maria Mirabela a rulat de zeci de ori, ca sunt zile cand ma trezesc fredonand cantecele lor, ca mi-era dor sa-l revad si ca-mi pierdusem speranta ca cineva isi mai aminteste de el, cu atat mai putin ca cineva il va reinvia pe un dvd. Sunt fericita ca au facut-o acum, cand copiii mei mai sunt la varsta cand il pot gusta din plin.
Mi-a placut tare mult targul anul acesta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
