Nu ratati ocazia sa invatati origami de la Bogdan. E priceput, simpatic iar trucurile pe care vi le v-a arata o sa va ajute sa reusiti sa faceti si voi minunatii din hartie.
Mai multe detalii gasiti pe blogul lui.
vineri, 20 noiembrie 2009
INSCRIERI LA CLUBUL PALATUL DE HARTIE
Nu ratati ocazia sa invatati origami de la Bogdan. E priceput, simpatic iar trucurile pe care vi le v-a arata o sa va ajute sa reusiti sa faceti si voi minunatii din hartie.
Mai multe detalii gasiti pe blogul lui.
FOTOGRAFIILE DIN VIATA TA
Daca va doriti fotografii profesionale la preturi de invidiat, intrati pe FOTOGRAFIILE DIN VIATA TA sa va faceti o parere. Florin Biolan va poate fi fotograf la petrecerile copiilor, la serbarile lor, sau pur si simplu la o sedinta foto acasa la dumneavoastra sau in parc. Il puteti chema la petreceri de firma, nunti, botezuri sau orice eveniment din viata dumneavoastra pe care doriti sa-l pastrati fotografiat.
Pana pe 15 ianuarie aveti sansa sa castigati o sedinta foto cu Florin Biolan participand la concursul de pe ACTIVITATICOPII.
Pana pe 15 ianuarie aveti sansa sa castigati o sedinta foto cu Florin Biolan participand la concursul de pe ACTIVITATICOPII.
duminică, 15 noiembrie 2009
RELU DIACON
Pe muzica unui cor de vis am fost astazi martorii hirotonisirii unui preot si a unui diacon. Pentru noi diaconul este astazi mult mai important decat orice alt grad al bisericii, pentru ca Relu, diacon de azi, este mai mult decat prietenul nostru.
Ne-am bucurat pentru el si am fost atat de mandrii de el... Astazi am inteles cu-adevarat ca da, e de acolo, aceasta e lumea lui, in care crede si-n care se regaseste in bunatate si intelegere. Lumea bisericii vazuta prin ochii lui este frumoasa si plina de speranta. Slujba a fost parca rupta din alta realitate. Muzica, ritualurile, totul parea desprins dintr-o poveste. Ii dorim ca povestea sa fie adevarata si viata lui sa fie o minune. Si daca bucuria pe care o aduce celor din jur se va rasfrange macar intr-o mica parte in viata sa, ii va fi de ajuns.
Ne-am bucurat pentru el si am fost atat de mandrii de el... Astazi am inteles cu-adevarat ca da, e de acolo, aceasta e lumea lui, in care crede si-n care se regaseste in bunatate si intelegere. Lumea bisericii vazuta prin ochii lui este frumoasa si plina de speranta. Slujba a fost parca rupta din alta realitate. Muzica, ritualurile, totul parea desprins dintr-o poveste. Ii dorim ca povestea sa fie adevarata si viata lui sa fie o minune. Si daca bucuria pe care o aduce celor din jur se va rasfrange macar intr-o mica parte in viata sa, ii va fi de ajuns.
NOUL MALL
Am gasit cu greu Targul de dulciuri de la Afi Mall. Nici un indicator, doar un om costumat in... nu imi mai amintesc ce... impartea pliante la buza unei scari rulante. Care nu dadea in locul mult cautat... in fine, am ajuns la 17 fix, numai bine sa prindem de la inceput piesa de teatru a trupei Arlechino. Care fie vorba intre noi a inceput pe la 17 si un sfert. Pe o scena cocheta, pe care am admirat un urs polar si un tron foarte fain lucrat, 3 actori au dat viata unei povesti in care au impletit binele si raul, magia si pesonajele din povestile cunoscute de copii.
Au avut succes, spectacolul a inceput cu 3 specatatori si s-a terminat cu toate locurile ocupate. Copiii au fost serviti cu bucatele de pizza si cu arahide in ciocolata. De jur imprejur, o nebunie de dulciuri, pe care copiii mei nici nu le-au bagat in seama. Nici macar Cristi n-a dat vreun semn ca-si doreste ceva. In schimb au fost greu de luat de la locul cu masinute cu telecomanda. Au stat acolo mai mult decat la piesa de teatru, au avut liber la mai multe tipuri de masinute si o gresie numai buna pentru ele.
La plecare am incercat sa iesim si noi pe una din scarile grotei, am nimerit intr-un loc inca neterminat care nu ducea nicaieri, asa ca ne-am lasat pagubasi.
Daca am fi gasit si Labis in mall-ul asta, tare bine ar fi fost...
In schimb i-am gasit pe Laurica si pe Angelica si pe Dra. Firicel. Si-s mult mai faini decat ne imaginam noi.
Au avut succes, spectacolul a inceput cu 3 specatatori si s-a terminat cu toate locurile ocupate. Copiii au fost serviti cu bucatele de pizza si cu arahide in ciocolata. De jur imprejur, o nebunie de dulciuri, pe care copiii mei nici nu le-au bagat in seama. Nici macar Cristi n-a dat vreun semn ca-si doreste ceva. In schimb au fost greu de luat de la locul cu masinute cu telecomanda. Au stat acolo mai mult decat la piesa de teatru, au avut liber la mai multe tipuri de masinute si o gresie numai buna pentru ele.
La plecare am incercat sa iesim si noi pe una din scarile grotei, am nimerit intr-un loc inca neterminat care nu ducea nicaieri, asa ca ne-am lasat pagubasi.
Daca am fi gasit si Labis in mall-ul asta, tare bine ar fi fost...
In schimb i-am gasit pe Laurica si pe Angelica si pe Dra. Firicel. Si-s mult mai faini decat ne imaginam noi.
joi, 12 noiembrie 2009
LECTURI
Aseara, ora 22. Ora la care mi-am promis ca ma voi trimite la culcare macar o saptamana ca sa-mi revin la normal. Ma uit la ceas pe furis si-mi mai acord un sfert de ora. Imi iau cartea si ma strecor in pat, pe furis. De prisos, n-apuc sa deschid cartea si sunt asaltata. Asa ca ii trimit in camera lor si-l pun pe Mihai sa-i citeasca lui Cristian. Dupa 5 minute Mihai se cuibareste langa mine cu cartea lui preferata pe care piciul refuza sa o asculte. Astept sa-si gaseasca locul si ma abtin cu greu sa comentez pozitiile ciudate in care citeste. Pana la urma, important e ca citeste. Liniste! In sfarsit liniste! Ma afund in universul Supleantului cu placerea cu care ma lasam in copilarie prada povestilor. Pana cand ochii mei nu ma mai asculta si se lasa infranti de oboseala. Langa mine, Mihai doarme in pozitia lui optima de citit. In camera de alaturi il gasesc pe Cristian asteptandu-l inca pe Mihai la joaca. Ma uit in treacat la ceas. E iar ora 24. Poate maine...
miercuri, 11 noiembrie 2009
RAZBOIUL DINTRE DURERE SI MASEA
Cristian s-a trezit la ora 6.00 cu o durere de masea. Zece minute mai devreme decat imi pusesem eu ceasul sa sune. Am sperat sa fie 1-2 noaptea si el de fapt sa nu vrea la gradi si sa incerce sa ma pacaleasca. Asa ca am incercat sa-l conving ca mami nu vede in gura lui decat la lumina naturala si ca somnul vindeca orice durere. Cand am reusit sa-l conving a sunat ceasul. Si-atunci a inceput dansul. Durerea era reala. Nu-l durea mereu, pentru ca atunci cand s-a ridicat din pat dimineata a decurs obisnuit, a mancat si s-a incapatanat sa nu se imbrace cu nimic din ce ii dadeam eu. Apoi a plans ca eu insistam sa-l duc totusi la gradi dupa vizita la dentist, dupa care isi facea griji ca nu ajunge la gradi cand hotaram ca n-am timp sa ma intorc. Incepusem sa cred ca nici nu-i nevoie sa ma dau peste cap si sa-l duc la dentist. Ii plombase maseaua cu 2 zile inainte, ce putea sa se intample asa de repede? Dar stiam ca n-as fi putut sta linistita fara sa stiu ce era de fapt cu maseaua lui asa ca l-am dus.
Finalul: un medicament netoxic pus in maseluta ca sa ucida nervul. Si care da, asa, la 2-3 % din pacienti, durere. Normal, Cristi a intrat in cei 2-3 %. Cam o jumatate de ora s-a chircit in bratele mele si-a batut din picioare. Ca-l deranja cica, nu ca-l durea. Cum i-a trecut? Cu un rebus completat partial pe care s-a chinuit sa citeasca. Si cu povestea cu maseaua care face karate cu Durerea si invinge. Cum, nu stiti povestea? Arbitra e Zana Maseluta care nu se poate hotari daca o masea stricata prezinta interes, iar luptatorii se bat precum Fat Frumos cu Zmeul Zmeilor si are fiecare partea lui de glorie, pe rand, urmand ca la final invingator sa iasa binenteles, Fat Frumos (adica Maseluta). Asa ca de fiecare data cind se incovoia de durere cautam impreuna noi lovituri cu care Maseaua sa doboare Durerea. Si-am reusit asa de bine ca dl doctor ne-a dat drumul acasa. N-a fost victorie finala ca pana la urma copilul s-a intors si i-a fost scos nervul si lasata o gaura pe care de atunci ne straduim s-o tinem curata. Si-o controleaza zilnic si dl doctor pana cand o fi nevoie. Si-o sa fie bine si-o sa pastram maseluta pana cand i-o veni vremea.
Finalul: un medicament netoxic pus in maseluta ca sa ucida nervul. Si care da, asa, la 2-3 % din pacienti, durere. Normal, Cristi a intrat in cei 2-3 %. Cam o jumatate de ora s-a chircit in bratele mele si-a batut din picioare. Ca-l deranja cica, nu ca-l durea. Cum i-a trecut? Cu un rebus completat partial pe care s-a chinuit sa citeasca. Si cu povestea cu maseaua care face karate cu Durerea si invinge. Cum, nu stiti povestea? Arbitra e Zana Maseluta care nu se poate hotari daca o masea stricata prezinta interes, iar luptatorii se bat precum Fat Frumos cu Zmeul Zmeilor si are fiecare partea lui de glorie, pe rand, urmand ca la final invingator sa iasa binenteles, Fat Frumos (adica Maseluta). Asa ca de fiecare data cind se incovoia de durere cautam impreuna noi lovituri cu care Maseaua sa doboare Durerea. Si-am reusit asa de bine ca dl doctor ne-a dat drumul acasa. N-a fost victorie finala ca pana la urma copilul s-a intors si i-a fost scos nervul si lasata o gaura pe care de atunci ne straduim s-o tinem curata. Si-o controleaza zilnic si dl doctor pana cand o fi nevoie. Si-o sa fie bine si-o sa pastram maseluta pana cand i-o veni vremea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
