RELU DIACON

Pe muzica unui cor de vis am fost astazi martorii hirotonisirii unui preot si a unui diacon. Pentru noi diaconul este astazi mult mai important decat orice alt grad al bisericii, pentru ca Relu, diacon de azi, este mai mult decat prietenul nostru.
Ne-am bucurat pentru el si am fost atat de mandrii de el... Astazi am inteles cu-adevarat ca da, e de acolo, aceasta e lumea lui, in care crede si-n care se regaseste in bunatate si intelegere. Lumea bisericii vazuta prin ochii lui este frumoasa si plina de speranta. Slujba a fost parca rupta din alta realitate. Muzica, ritualurile, totul parea desprins dintr-o poveste. Ii dorim ca povestea sa fie adevarata si viata lui sa fie o minune. Si daca bucuria pe care o aduce celor din jur se va rasfrange macar intr-o mica parte in viata sa, ii va fi de ajuns.

NOUL MALL

Am gasit cu greu Targul de dulciuri de la Afi Mall. Nici un indicator, doar un om costumat in... nu imi mai amintesc ce... impartea pliante la buza unei scari rulante. Care nu dadea in locul mult cautat... in fine, am ajuns la 17 fix, numai bine sa prindem de la inceput piesa de teatru a trupei Arlechino. Care fie vorba intre noi a inceput pe la 17 si un sfert. Pe o scena cocheta, pe care am admirat un urs polar si un tron foarte fain lucrat, 3 actori au dat viata unei povesti in care au impletit binele si raul, magia si pesonajele din povestile cunoscute de copii.



Au avut succes, spectacolul a inceput cu 3 specatatori si s-a terminat cu toate locurile ocupate. Copiii au fost serviti cu bucatele de pizza si cu arahide in ciocolata. De jur imprejur, o nebunie de dulciuri, pe care copiii mei nici nu le-au bagat in seama. Nici macar Cristi n-a dat vreun semn ca-si doreste ceva. In schimb au fost greu de luat de la locul cu masinute cu telecomanda. Au stat acolo mai mult decat la piesa de teatru, au avut liber la mai multe tipuri de masinute si o gresie numai buna pentru ele.


La plecare am incercat sa iesim si noi pe una din scarile grotei, am nimerit intr-un loc inca neterminat care nu ducea nicaieri, asa ca ne-am lasat pagubasi.
Daca am fi gasit si Labis in mall-ul asta, tare bine ar fi fost...
In schimb i-am gasit pe Laurica si pe Angelica si pe Dra. Firicel. Si-s mult mai faini decat ne imaginam noi.

LECTURI

Aseara, ora 22. Ora la care mi-am promis ca ma voi trimite la culcare macar o saptamana ca sa-mi revin la normal. Ma uit la ceas pe furis si-mi mai acord un sfert de ora. Imi iau cartea si ma strecor in pat, pe furis. De prisos, n-apuc sa deschid cartea si sunt asaltata. Asa ca ii trimit in camera lor si-l pun pe Mihai sa-i citeasca lui Cristian. Dupa 5 minute Mihai se cuibareste langa mine cu cartea lui preferata pe care piciul refuza sa o asculte. Astept sa-si gaseasca locul si ma abtin cu greu sa comentez pozitiile ciudate in care citeste. Pana la urma, important e ca citeste. Liniste! In sfarsit liniste! Ma afund in universul Supleantului cu placerea cu care ma lasam in copilarie prada povestilor. Pana cand ochii mei nu ma mai asculta si se lasa infranti de oboseala. Langa mine, Mihai doarme in pozitia lui optima de citit. In camera de alaturi il gasesc pe Cristian asteptandu-l inca pe Mihai la joaca. Ma uit in treacat la ceas. E iar ora 24. Poate maine...

RAZBOIUL DINTRE DURERE SI MASEA

Cristian s-a trezit la ora 6.00 cu o durere de masea. Zece minute mai devreme decat imi pusesem eu ceasul sa sune. Am sperat sa fie 1-2 noaptea si el de fapt sa nu vrea la gradi si sa incerce sa ma pacaleasca. Asa ca am incercat sa-l conving ca mami nu vede in gura lui decat la lumina naturala si ca somnul vindeca orice durere. Cand am reusit sa-l conving a sunat ceasul. Si-atunci a inceput dansul. Durerea era reala. Nu-l durea mereu, pentru ca atunci cand s-a ridicat din pat dimineata a decurs obisnuit, a mancat si s-a incapatanat sa nu se imbrace cu nimic din ce ii dadeam eu. Apoi a plans ca eu insistam sa-l duc totusi la gradi dupa vizita la dentist, dupa care isi facea griji ca nu ajunge la gradi cand hotaram ca n-am timp sa ma intorc. Incepusem sa cred ca nici nu-i nevoie sa ma dau peste cap si sa-l duc la dentist. Ii plombase maseaua cu 2 zile inainte, ce putea sa se intample asa de repede? Dar stiam ca n-as fi putut sta linistita fara sa stiu ce era de fapt cu maseaua lui asa ca l-am dus.
Finalul: un medicament netoxic pus in maseluta ca sa ucida nervul. Si care da, asa, la 2-3 % din pacienti, durere. Normal, Cristi a intrat in cei 2-3 %. Cam o jumatate de ora s-a chircit in bratele mele si-a batut din picioare. Ca-l deranja cica, nu ca-l durea. Cum i-a trecut? Cu un rebus completat partial pe care s-a chinuit sa citeasca. Si cu povestea cu maseaua care face karate cu Durerea si invinge. Cum, nu stiti povestea? Arbitra e Zana Maseluta care nu se poate hotari daca o masea stricata prezinta interes, iar luptatorii se bat precum Fat Frumos cu Zmeul Zmeilor si are fiecare partea lui de glorie, pe rand, urmand ca la final invingator sa iasa binenteles, Fat Frumos (adica Maseluta). Asa ca de fiecare data cind se incovoia de durere cautam impreuna noi lovituri cu care Maseaua sa doboare Durerea. Si-am reusit asa de bine ca dl doctor ne-a dat drumul acasa. N-a fost victorie finala ca pana la urma copilul s-a intors si i-a fost scos nervul si lasata o gaura pe care de atunci ne straduim s-o tinem curata. Si-o controleaza zilnic si dl doctor pana cand o fi nevoie. Si-o sa fie bine si-o sa pastram maseluta pana cand i-o veni vremea.

MIHAI SI GABRIEL

ZIUA LOR

CARTILE DE LA EDITURA "CARTEA COPIILOR"

Am comandat prin site-ul ACTIVITATICOPII carti pentru 3 case. Pentru noi am cumparat 3. Binenteles ca preferate au fost cele 2 carti pe care nu le-am luat pentru noi: "Omida mancacioasa" (i-a placut teribil lui Cristian) si "Ghici cat de mult te iubesc". Asa ca le-am citit de 3 ori si le-am pus deoparte.
O surpriza foarte placuta a fost si cartea "Vrei sa fi prietenul meu?", la care copiii au reusit sa identifice urmatorul personaj dupa coada.
Ne-a placut si "Balul florilor", mie si lui Mihai chiar foarte tare.

Cu siguranta cartea serii a fost "Ghici cat de mult te iubesc". Seara s-a incheiat cam asa:
- Mami, eu te iubesc pana la Dumnezeu! a zis Cristian
- Iar eu te iubesc pana la soare, a zis si Mihai, un pic dezamagit ca autorul a ales distanta Pamant-Luna sa masoare iubirea si nu Pamant-Soare.
- Tu mami? Cat ne iubesti?
- Pana la cer si inapoi!


In seara asta citim cartea cu Mos Craciun.

S-AU RELUAT SPECTACOLELE TEATRULUI ION CREANGA

Gata, au gasit sala pentru spectacole. Este vorba de scena Cinematografului Gloria, situat în sectorul 3, aleea Bucovina nr.6
Biletele se pot cumpăra de la casa de bilete a cinematografului sau se pot rezerva telefonic la numărul 021 317 85 90.

Mijloace de transport
RATB: 70, 79, 92 (staţia IOR)
Metrou- staţia Titan

Programul este afisat pe site-ul teatrului Ion Creanga.