LECTURI

Aseara, ora 22. Ora la care mi-am promis ca ma voi trimite la culcare macar o saptamana ca sa-mi revin la normal. Ma uit la ceas pe furis si-mi mai acord un sfert de ora. Imi iau cartea si ma strecor in pat, pe furis. De prisos, n-apuc sa deschid cartea si sunt asaltata. Asa ca ii trimit in camera lor si-l pun pe Mihai sa-i citeasca lui Cristian. Dupa 5 minute Mihai se cuibareste langa mine cu cartea lui preferata pe care piciul refuza sa o asculte. Astept sa-si gaseasca locul si ma abtin cu greu sa comentez pozitiile ciudate in care citeste. Pana la urma, important e ca citeste. Liniste! In sfarsit liniste! Ma afund in universul Supleantului cu placerea cu care ma lasam in copilarie prada povestilor. Pana cand ochii mei nu ma mai asculta si se lasa infranti de oboseala. Langa mine, Mihai doarme in pozitia lui optima de citit. In camera de alaturi il gasesc pe Cristian asteptandu-l inca pe Mihai la joaca. Ma uit in treacat la ceas. E iar ora 24. Poate maine...

RAZBOIUL DINTRE DURERE SI MASEA

Cristian s-a trezit la ora 6.00 cu o durere de masea. Zece minute mai devreme decat imi pusesem eu ceasul sa sune. Am sperat sa fie 1-2 noaptea si el de fapt sa nu vrea la gradi si sa incerce sa ma pacaleasca. Asa ca am incercat sa-l conving ca mami nu vede in gura lui decat la lumina naturala si ca somnul vindeca orice durere. Cand am reusit sa-l conving a sunat ceasul. Si-atunci a inceput dansul. Durerea era reala. Nu-l durea mereu, pentru ca atunci cand s-a ridicat din pat dimineata a decurs obisnuit, a mancat si s-a incapatanat sa nu se imbrace cu nimic din ce ii dadeam eu. Apoi a plans ca eu insistam sa-l duc totusi la gradi dupa vizita la dentist, dupa care isi facea griji ca nu ajunge la gradi cand hotaram ca n-am timp sa ma intorc. Incepusem sa cred ca nici nu-i nevoie sa ma dau peste cap si sa-l duc la dentist. Ii plombase maseaua cu 2 zile inainte, ce putea sa se intample asa de repede? Dar stiam ca n-as fi putut sta linistita fara sa stiu ce era de fapt cu maseaua lui asa ca l-am dus.
Finalul: un medicament netoxic pus in maseluta ca sa ucida nervul. Si care da, asa, la 2-3 % din pacienti, durere. Normal, Cristi a intrat in cei 2-3 %. Cam o jumatate de ora s-a chircit in bratele mele si-a batut din picioare. Ca-l deranja cica, nu ca-l durea. Cum i-a trecut? Cu un rebus completat partial pe care s-a chinuit sa citeasca. Si cu povestea cu maseaua care face karate cu Durerea si invinge. Cum, nu stiti povestea? Arbitra e Zana Maseluta care nu se poate hotari daca o masea stricata prezinta interes, iar luptatorii se bat precum Fat Frumos cu Zmeul Zmeilor si are fiecare partea lui de glorie, pe rand, urmand ca la final invingator sa iasa binenteles, Fat Frumos (adica Maseluta). Asa ca de fiecare data cind se incovoia de durere cautam impreuna noi lovituri cu care Maseaua sa doboare Durerea. Si-am reusit asa de bine ca dl doctor ne-a dat drumul acasa. N-a fost victorie finala ca pana la urma copilul s-a intors si i-a fost scos nervul si lasata o gaura pe care de atunci ne straduim s-o tinem curata. Si-o controleaza zilnic si dl doctor pana cand o fi nevoie. Si-o sa fie bine si-o sa pastram maseluta pana cand i-o veni vremea.

MIHAI SI GABRIEL

ZIUA LOR

CARTILE DE LA EDITURA "CARTEA COPIILOR"

Am comandat prin site-ul ACTIVITATICOPII carti pentru 3 case. Pentru noi am cumparat 3. Binenteles ca preferate au fost cele 2 carti pe care nu le-am luat pentru noi: "Omida mancacioasa" (i-a placut teribil lui Cristian) si "Ghici cat de mult te iubesc". Asa ca le-am citit de 3 ori si le-am pus deoparte.
O surpriza foarte placuta a fost si cartea "Vrei sa fi prietenul meu?", la care copiii au reusit sa identifice urmatorul personaj dupa coada.
Ne-a placut si "Balul florilor", mie si lui Mihai chiar foarte tare.

Cu siguranta cartea serii a fost "Ghici cat de mult te iubesc". Seara s-a incheiat cam asa:
- Mami, eu te iubesc pana la Dumnezeu! a zis Cristian
- Iar eu te iubesc pana la soare, a zis si Mihai, un pic dezamagit ca autorul a ales distanta Pamant-Luna sa masoare iubirea si nu Pamant-Soare.
- Tu mami? Cat ne iubesti?
- Pana la cer si inapoi!


In seara asta citim cartea cu Mos Craciun.

S-AU RELUAT SPECTACOLELE TEATRULUI ION CREANGA

Gata, au gasit sala pentru spectacole. Este vorba de scena Cinematografului Gloria, situat în sectorul 3, aleea Bucovina nr.6
Biletele se pot cumpăra de la casa de bilete a cinematografului sau se pot rezerva telefonic la numărul 021 317 85 90.

Mijloace de transport
RATB: 70, 79, 92 (staţia IOR)
Metrou- staţia Titan

Programul este afisat pe site-ul teatrului Ion Creanga.

CANTEC

Un cantec pe care Cristian mi l-a cantat cu o noapte inainte, mai intai timid, apoi cu tandrete. L-am chemat si pe tati sa-l asculte si i-a crescut inima de mandrie.
Apoi, a doua zi am venit acasa si-am vrut sa-l filmez, ca sa-si aduca aminte cand o fi mare cantecelul. Apropo, e invatat la gradi si are strofe si cu bunica, bunicul si fratele. Doar ca nu si le aduce aminte. Cand m-am apucat sa filmez a inceput sa uite din versuri. Apoi a venit tati si a fost un ras general. Apoi a intrat Mihai intr-un joculet nou pe calculator. Tarziu mi-am dat seama ca el era atent si la ecranul din fata lui. Ce am postat aici este singura varianta cap-coada. In rest sunt rasete, mici balbaieli... sunt si parti mai faine dar nu-i tot cantecul.
Eu mi-am propus sa inregistrez tot cantecul si nu m-am lasat.

POVESTI ALE UNOR VIITORI AUTORI CELEBRI

De ceva vreme citesc seara povesti de pe net. Jester a fost primit cu mult drag. Amandoi copiii l-au indragit imediat. Si eu, binenteles. Eu prima!

Despre povestile Drei Firicel am multe de spus. Le am listate de pe DC de multa vreme. Mihai era mic cand i le-am citit. Cristian nu le cunoaste inca. Le-am indragit de la primele randuri si imi amintesc ca si atunci lui Mihai i-au placut, desi era prea mic sa inteleaga tot mesajul. Sunt foarte curioasa daca isi va aminti ca i le-am mai citit. Pentru ca acum as vrea sa le citesc copiilor mei din cartea ce va apare in noiembrie. O carte pe care o astept de cand am citit prima poveste.
Pana atunci au facut amandoi cunostinta cu ultimele povesti scrise pe blogul mamicii Drei Firicel. Si-s topiti. Ma uit la ei cat de prinsi sunt de firul povestii si nu contenesc sa ma minunez. Azi le-am cumparat o piramida de sticla cu care am obtinut curcubeul. Cristian are grija sa nu ma mai supere cu nimic, nu cumva sa ma transform. Povestea sperietoarei de ciori l-a atins foarte tare, mai ales ca mamica din poveste seamana foarte tare cu mamica lui. Iar de ieri seara am facut cunostinta cu soricelul Laurica si prietenii sai. Si am putea citi in fiecare seara aventurile lui. Numai sa reuseasca autoarea sa le scrie in ritmul in care le cerem noi...
Imi plac serile noastre de poveste. Si-mi place cum asculta amandoi aceeasi poveste. Doar la teatru i-am mai vazut atat de intrati in poveste.

Si mai avem noi o autoare de pe net, n-o divulg inca, ale carei povestioare i-au placut mult de tot lui Cristian.