In nebunia de la BabyExpo, undeva la subsol, intr-o ninsoare de baloane de sapun, ei bine, acolo am intalnit o... zana. Ca acelea care se coboara in povesti pentru a lumina calea binelui.
Era deghizata intr-o femeie obisnuita care vindea ii. Una mai frumoasa ca alta, tesute si brodate cum doar pe vremuri mai gaseai. Imposibil sa nu le vezi. Asa de delicate incat aveam impresia ca daca le ating se topesc. Si-aveau si-un pret de poveste, mic-mic, de ramasesem ca un copil cu nasul turtit de vitrina cu dulciuri. Nu, nu mai aveam bani. Terminasem si ultimele rezerve pe jucarii si hainute. Si nu, nu era din Bucuresti s-o regasesc undeva intr-un magazin...
Si-atunci s-a intors spre mine si m-a intrebat care ie mi-a placut mai mult. I-am aratat-o, intr-un fel ca sa motivez faptul ca nu ma dadeam dusa de acolo, desi spusem ca nu mai am bani la mine.
- Luati-o! V-o dau cadou!
Am crezut ca glumeste. Desi nicio nuanta a vocei ei nu trada o gluma. Am refuzat politicos, si-am dat sa plec. A insistat. Si-a insistat intr-un asa fel incat am primit. Am primit cu conditia se ne intalnim sa-i platesc. Asa ca maine ma intorc la BabyExpo sa ma reintalnesc cu basmul.
Mi-a dat o ie pe care s-o platesc cand pot. Cand o mai veni ea in Bucuresti, mi-a zis. Nu conteaza, daca mi-o doresc atat de tare... sigur o s-o port cu placere.
Ei bine, am o ie cum numai Cosanzenele aveau.
Ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti!
PS: In camera de alaturi se intrupeaza Harap Alb. Copiii mei ii reinvie pe rand pe Gerila, Ochila... Franturi de poveste ajung la mine si ma fac sa zambesc. Alaturi de ei, un vrajitor. Da, ati ghicit, a venit Relu.
Fericirea, in toata splendoarea ei, e la mine acasa!
