Mi-am adus aminte de concurs si am apelat la Mihai.
- Uite mami, pe internet e un concurs cu desene ale copiilor, n-ai vrea si tu sa faci unul?
- Nuuu, ca eu nu stiu sa desenez. Nu-mi place! Si desenele mele sunt toate foarte urate!
- Ai ma mami, cum poti sa zici asa. Mie imi plac. Si la cat de frumos scrii, cum sa nu desenezi frumos, am incercat eu.
... Cristian nu e acasa, ca altfel apelam la competitie.
Nu si nu, ca el nu vrea, ca nu stie.
Ok! Am cedat si i-am zis ca daca nu vrea, nu-i nimic. Nu era obligatoriu. Si l-am lasat in pace. La un moment dat vine si ma-ntreaba:
- Mami, vreau sa desenez un gard. E bine? Pot?
- Da mami, poti desena orice.
Asa ca a luat o linie, a portionat dupa o regula bine stabilita ceea ce urma sa fie un gard. Si a colorat bucatelele in ordinea in care avea asezate culorile in penar. (metoda mi-a detaliat-o dupa ce a terminat)
A venit si m-a rugat sa-l ajut, ca se plictisise de colorat. M-am facut ca ploua, ca am treaba... A zis ca o sa-i ia mai multe zile pana il termina. Nu-i nimic, nu-i nici o graba, i-am zis. Asa ca l-a terminat in 20 de minute. M-a chemat sa-l pozez. Si pentru ca era un loc gol desupra,l-am intrebat daca nu vrea sa mai deseneze ceva acolo.
- Pot sa scriu?
- Da, poti sa scrii, sa desenezi, faci ce vrei tu.
Asa ca a luat o carioca si pana am luat eu aparatul el a scris, intai pe spatele, apoi pe fata foii: Mihai. Asa ca acum numele lui apare in oglinda pe gard.
Primul impuls a fost sa ma supar, ca a strict desenul. Dar mi-a trecut imediat. Doar e desenul lui, treaba lui, ideea lui.
Si ce, nu-i original? Mai fain asa.
Articol participant la concursul de 1 iunie organizat de Ziarul Copiilor si Babydex cu sprijinul Adiadesign, Piciulici, Editurii “Cartea Copiilor” si scriitoarei Zully Mustafa
