"IO SUNT TU, MAMI"

Lasa un link cu postarea ta la Mr. Linky! In fiecare miercuri bloggerii posteaza o fotografie sugestiva, care nu are nevoie de cuvinte, pentru Wordless Wednesday ("miercurea fara cuvinte")

FILME ROMANESTI

Un site care mi-a umplut inima de bucurie:
http://filmeromanesti.wordpress.com/amintiri-din-copilarie/

PERLE

Tati ii explica lui Mihai ca fiecare om are si grasime, care functioneaza ca un fel de frigider pentru organism.
- Uite, gandeste-te ca eu am un frigider. Cand nu mai am ce sa mananc deschid frigiderul...
- Da? Chiar tati, tu ai un frigider? se mira sincer Cristian. Unde il ti?
- Aaaa, pai uite asa, peste tot.
- Nu! Nu, tati, tu nu ai un frigider, zice Cristian sigur pe el. Tu ai 2 frigidere!
Cristian, aprilie 2009

Intr-o seara la culcare, Cristian tare suparat: ca el de ce nu are bani.
- Ai mai, in pusculita.
Da, dar nu are la el, ca el nu are bani sa cumpere...
A doua zi la pranz Mihai se plange ca nu-i salata.
- Da, trebuie sa mergem la piata. Cine vine cu mine? Mihai pauza, tati zice dupa cateva momente, sa umple linistea care se lasase: "eu!". Apoi sare Cristian ca ars:
- Eu vin, eu, eu! Ca eu nu cumpar niciodata nimic!

Eu cu picii mergem des cu metroul. Sunt atenti la statii, urmaresc harta, sunt atenti pe ce parte se anunta peroanele.
- Mami, acum care mana e mana mea stanga? ma intreaba Cristian cand coboram intr-o statie, intorcandu-se in fel si chip ca sa ma deruteze si sa raspund gresit.

A venit Relu. Cand sa plece copiii incearca tot ce le sta in putinta sa-l opreasca. Mihai ii ascunde pantofii. Asa ca ajung pe balcon. Cristian pune lantul la usa. Relu, deja in intarziere, e obligat sa joace "cald-rece" ca sa-si recupereze incaltarile. Cristian se aseaza langa usa balconului si striga la Relu care se impotmolise in zona jucariilor:
- Aici la mine este fooarte cald!
In final, cand bietul om reuseste sa se incalte si sa scape de rugamintile lui Mihai de a mai sta, Cristian striga peste toti:
- Gata Relu, pleaca! Hai, pleaca!
Ramanem perplecsi. Si Relu zice:
- Ok, gata, plec!
Si da sa deschida usa. Lantul se zguduie, suruburile ies din usa. Cristian exulta:
- Pa'a'leala! (pacaleala adica...)

Cristian la munte, culege niste floricele mici si le pune dupa ureche. Vine mandru la mine si zice:
- Eu sunt tu, mami!
(de obicei eu mi le pun asa)
24.05.2009

CONCURSURI NOI

La ActivitatiCopii sunt 2 concursuri noi.
Noi participam deja la cel pentru 1 iunie, cu fluturi, normal.
Va asteptam cu mic cu mare sa participati!
Primele 30 de lucrari primesc premii Casa Retro indiferent daca vor castiga sau nu la tragerea la sorti.

CAMPIONATUL S-A TERMINAT! FELICITARI CAMPIONILOR!

Mihai a luptat ca un barbat. Desi era mai mic cu juma de cap si mai usor ca adversarii lui. Un fel de hopa-mitica. Mai mult am vazut pe film, pentru ca desi am filmat si eu, n-am vazut mare lucru. La prima lupta stiu ca-l impingea de colo colo prin tatami, ca-l facea sa depaseasca suprafata si stiam ca-l poate depuncta pentru asta, ca il tavalea si ca el se ridica repede ca sa nu-i permita sa puncteze. Aveam inima in gat si mi se parea ca privesc un film care ma priveste, desi n-ar trebui… Ce cautam eu acolo, de fapt, ce cauta copilul meu acolo!
Prima lupta a castigat-o. Pentru ca adversarul impingea in loc sa se lupte. A castigat pe 3puncte penalizari ale celuilalt. A iesit debusolat din lupta, cred ca nimeni nu-i explicase care-i treaba cu tabela de marcaj. Nu stia daca fusese invins sau nu. Si intai a plans. Cand am ajuns eu la el, radea. Se descarcase, aflase si rezultatul, si incerca sa-mi povesteasca tot, iar eu nu vroiam decat sa-l strang in brate.
A doua lupta a fost mai echilibrata. Comentez eu ca o mare cunoscatoare ce sunt… La final am comentat si eu si tati ca nu l-au punctat cand i-a mutat (de 2 ori ) casca aluilalt cu lovituri de mawuasi. Am tipat la unul dintre arbitri de margine. Nu se face. Ne-a parut rau chiar atunci. Dar eram un pachet de nervi amandoi. Suntem parinti, nu stiu, asa ne-a venit. Ne-am cerut scuze mai tarziu.
Apoi ne-am linistit brusc. Mihai era bine, sanatos, scapase, sau mai bine zis, scapasem noi! El era suparat. Noi fericiti ca nu-i accidentat. Si ca s-a terminat.
De plans au plans toti. Sau aproape toti. Si cei care au castigat. De durere, ca o descarcare sau de suparare. Niste copii. De fapt, niste sportivi copii. Foarte seriosi si hotarati. S-au sustinut unii pe altii si au fost o ECHIPA.
Desi au fost destule accidentari, acum privind la rece, este totusi un sport, nu un razboi. Sunt destule reguli facute astfel incat acest stil sa nu fie in competitie atat de crancen cum e el in realitate.
Pregatiri:


Poate data viitoare!





Galeria:


Restul filmuletelor sunt mari, o sa incerc sa le postez altfel.

Am pus o parte din poze in album, o sa completez zilele astea.

PS: Mihai stia si-n timpul luptei ce punctaj are. Mi-a spus intr-o seara. Am interpretat eu aiurea nelinistea lui de dupa lupta...

PLECAM

Gata, maine plecam la Brasov sa facem fata primului campionat de kumite din viata noastra. Pana acum cea mai emotionata sunt de departe eu. Mihai n-are nici o treaba. Cristi habar n-are...
Bagajele sunt aproape gata.

Ma simt de parca pleaca la razboi...

Examenul este sambata.
DOAMNE AJUTA!

ANTRENAMENTE

E greu, foarte greu. Acum e si cald, iar cu protectia pe ei e si mai si. N-am reusit sa-l pozez cand are si casca pe cap.
Si totusi, el e mereu cu zambetul pe buze.