CONCURSURI NOI

La ActivitatiCopii sunt 2 concursuri noi.
Noi participam deja la cel pentru 1 iunie, cu fluturi, normal.
Va asteptam cu mic cu mare sa participati!
Primele 30 de lucrari primesc premii Casa Retro indiferent daca vor castiga sau nu la tragerea la sorti.

CAMPIONATUL S-A TERMINAT! FELICITARI CAMPIONILOR!

Mihai a luptat ca un barbat. Desi era mai mic cu juma de cap si mai usor ca adversarii lui. Un fel de hopa-mitica. Mai mult am vazut pe film, pentru ca desi am filmat si eu, n-am vazut mare lucru. La prima lupta stiu ca-l impingea de colo colo prin tatami, ca-l facea sa depaseasca suprafata si stiam ca-l poate depuncta pentru asta, ca il tavalea si ca el se ridica repede ca sa nu-i permita sa puncteze. Aveam inima in gat si mi se parea ca privesc un film care ma priveste, desi n-ar trebui… Ce cautam eu acolo, de fapt, ce cauta copilul meu acolo!
Prima lupta a castigat-o. Pentru ca adversarul impingea in loc sa se lupte. A castigat pe 3puncte penalizari ale celuilalt. A iesit debusolat din lupta, cred ca nimeni nu-i explicase care-i treaba cu tabela de marcaj. Nu stia daca fusese invins sau nu. Si intai a plans. Cand am ajuns eu la el, radea. Se descarcase, aflase si rezultatul, si incerca sa-mi povesteasca tot, iar eu nu vroiam decat sa-l strang in brate.
A doua lupta a fost mai echilibrata. Comentez eu ca o mare cunoscatoare ce sunt… La final am comentat si eu si tati ca nu l-au punctat cand i-a mutat (de 2 ori ) casca aluilalt cu lovituri de mawuasi. Am tipat la unul dintre arbitri de margine. Nu se face. Ne-a parut rau chiar atunci. Dar eram un pachet de nervi amandoi. Suntem parinti, nu stiu, asa ne-a venit. Ne-am cerut scuze mai tarziu.
Apoi ne-am linistit brusc. Mihai era bine, sanatos, scapase, sau mai bine zis, scapasem noi! El era suparat. Noi fericiti ca nu-i accidentat. Si ca s-a terminat.
De plans au plans toti. Sau aproape toti. Si cei care au castigat. De durere, ca o descarcare sau de suparare. Niste copii. De fapt, niste sportivi copii. Foarte seriosi si hotarati. S-au sustinut unii pe altii si au fost o ECHIPA.
Desi au fost destule accidentari, acum privind la rece, este totusi un sport, nu un razboi. Sunt destule reguli facute astfel incat acest stil sa nu fie in competitie atat de crancen cum e el in realitate.
Pregatiri:


Poate data viitoare!





Galeria:


Restul filmuletelor sunt mari, o sa incerc sa le postez altfel.

Am pus o parte din poze in album, o sa completez zilele astea.

PS: Mihai stia si-n timpul luptei ce punctaj are. Mi-a spus intr-o seara. Am interpretat eu aiurea nelinistea lui de dupa lupta...

PLECAM

Gata, maine plecam la Brasov sa facem fata primului campionat de kumite din viata noastra. Pana acum cea mai emotionata sunt de departe eu. Mihai n-are nici o treaba. Cristi habar n-are...
Bagajele sunt aproape gata.

Ma simt de parca pleaca la razboi...

Examenul este sambata.
DOAMNE AJUTA!

ANTRENAMENTE

E greu, foarte greu. Acum e si cald, iar cu protectia pe ei e si mai si. N-am reusit sa-l pozez cand are si casca pe cap.
Si totusi, el e mereu cu zambetul pe buze.

AZI

AZI, Cristian s-a trezit razand in hohote. Si mi-a povestit ce-a visat. Ceva cu un copil de la gradi care avea o grebla de jucarie cu care zicea: sa te pieptan un pic! Si propozitia asta l-a mai amuzat inca 5 minute bune.
AZI Mihai si-a facut singur temele, cu grija antrenamentului de seara.
AZI Mihai a cantat la orga.

CONCERT ALEXANDRU ANDRIES

PUR SI SIMPLU MINUNAT!

GATA, NU MAI E NICI MOTAT!

Sambata, 9 mai, ne-am unit cu totii fortele si-am tabarat intr-o petrecere organizata pe carliontii lui Adrian. Drept urmare i s-a dat voie sa isi aleaga de pe tava ca apoi sa i se taie motul si sa i se rupa turta. Da, stiu, nu e fata, dar la noi in familie asa se obisnuieste.
A ales paharul cu vin (io una cred ca ii era sete copilului...), banii (pentru care s-a luptat cu mami - si-a iesit invingator) si ruleta (pentru care alegere, Bicu s-a declarat fericit).
Eu am pozat toata ziua, asa ca cine are rabdare si timp, ne poate vedea in actiune.
Pozele sunt aici.