Camping

 Dimineata se trezesc devreme, dupa-masa citesc. Isi muta scaunele perfect dotate pentru fiecare moment al zilei, in functie de soare. Bunicii soare. Cand vin nepotii devin si ei copii, iar cortul lor parca devine mai mare si-n jur apar, ca din geanta lui Mary Poppins, sezlonguri, jucarii, mingii. Cand pleaca in drumetie intineresc iar, isi cara in spate nepotii, care, indiferent de varsta, alearga la ei cu bratele deschise. 

La chiuvete vine pasind cu grija, un baietel urmat de un bunic. Copilul duce un castron cu frunze de spanac, iar bunicul ii deschide usa si il suie pe suportul de sub chiuveta, pentru ca micutul nu ajunge la apa. Dar asa, sprijinit discret, poate sa isi spele comoara. Fiecare frunza care sare sub jetul de apa atrage un chiot de mirare si de entuziasm. Pentru ca el singur spala salata, iar mama va fii atat de incantata de ajutorul lui. Bunicul zambeste si rabdarea lui este fara margini. Nu stiu care dintre ei e mai fericit. 

Alaturi de mine, un pusti de 6-7 ani, are chiuveta plina de vase si o perie colorata. Joaca lui pare a unui copil la baie, dar din mainile lui ies vasele spalate, in timp ce peria devine cand masina, cand ciocan, cand submarin. Si copilul canta. 

Bunicul freaca de zor, cu manecile suflecate. In jurul lui, ordonate frumos, tot felul de vase. Familie mare. Ma uit la fata lui radioasa, imi surprinde privirea si se bucura sa imi spuna ca atunci cand nora gateste asa o mancare buna, cum sa nu ii faci luna gratarul pe care a gatit. 

Familii cu copii, familii cu catei. Corturi de toate felurile, masini rulote devenite case stabile, cu terase cu flori si tot felul de minuni, si intre ele strazi cu nume. Totul o oaza de liniste si verde, inconjurata de munti. 

Aici timpul e zambet. 

Zâmbiti

Dimineață devreme. O fetiță cu tatăl ei se apropie. Liniște, doar pasii bocănind pe trotuarul înghețat. Zâmbesc minunii cu fustiță care se ținea de mana tatălui. Și-n liniștea înghețată a dimineții se aude un Hallooo dulce și zâmbitor. Tatăl s-a trezit și-a pufnit in râs, salutând și el, eu am simțit cum mi se incarca bateriile la maximum. Au plecat sporovăind și hohotind. Salutul micuț spărsese plapuma dimineții.

Multumesc

Flori de cires ningand peste ei. Si ei joaca tenis, impreuna. Atat de copii, atat de frumosi.
Lalele. Zi de zi, peste tot.
Totul in jur infloreste, natura stie sa faca din orice un spectacol.
Un copac a explodat roz in curte. Pare fericit!
Incredibil, am si un liliac in curte!
Tortul lor. Mai mult decat tortul, ei impreuna. Mi-era dor sa ii vad asa. Si gandul ala bun ca stiu, ca au inteles cum poti face o bucurie.
Orasul asta.
Speedy, catel, pisic, copil.
Bitza Bobitza, cadoul meu de anul trecut.
Marius ca mi-a daruit toate astea!
Multumesc!

COMORI

        Ideea a fost a lui Cristi, stapanul intrebarilor: "daca ar fi sa alegi intre... ce ai prefera?" Era 30 decembrie. Trebuia sa cautam dupa indicii ceva ce ar fi ascuns Cristi, ca joc de Revelion. Dar atat de mult ne-a prins ideea, incat ne-am jucat incepand cu seara aceea, cand 3 dintre noi au scris indiciile pana la 12 noaptea si cu greu ne-am oprit sa nu le si ascundem. Asadar, am cautat comori. Si pentru ca nu aveam, fiecare a inventat un ceva care sa merite cautarea si sa bucure.
       Dimineata la prima ora, cu ochi carpiti de somn, prima comoara cautata a fost a lui Mihai. Au urmat cursele dupa indiciile mele, apoi, individual, dupa ale lui Cristi. Marius a fost ultimul care a compus, asa ca jocul lui a inchis cercul. Am alergat entuziasti dintr-o camera in alta, am coborat si urcat trepte, am cerut hinturi si le-am primit mai repede decat ne asteptam, pentru ca nu era doar nerabdarea noastra, era si bucuria celui care ascunsese indiciile. Au fost echipe, enigme si zambete, ceai aromat, promisiuni de cipsuri hand-made, cecuri in alb pentru dorinte si imbratisari. Si bucuria de-a fi impreuna.
        De pus in borcanul cu bucurii!

FOTOGRAFIE

O lumina galbena in intuneric. Cineva scriind de mana. Pare un copil, poate un adolescent. Biroul e gol, lumina umple o camera simpla, goala aproape, in care se vede doar cineva scriind de mana. Ferestrele sunt mari, atat de mari incat par inexistente, rolul lor pare a fi doar de a incadra aceasta lumina de poveste. O camera la etaj, o fotografie care mi-a taiat rasuflarea.

Scoala in Germania - inceputuri

        Am plecat cu gandul ca le va fi sigur mai bine in scoala din Germania, decat acasa. Mihai isi gasise locul la liceu in tara, era apreciat si notele veneau ca o urmare aproape fireasca a faptului ca isi gasise un rost. A fost primul in clasa lui. Nu ne asteptam la asta si intr-un fel mi-a fost teama ca ii stric linistea.
       Cristi ura scoala. Cand invata lua 10, altfel lua 8. Se straduia pentru ca insistam noi, visa la homeschooling ca sa scape de "inchisoare". La el am stiut ca e un pas bun sa plecam, desi aveam inima indoia stiind ca nu-l putem da la internationala.
       Sunt amandoi in sisteme private, doar ca unul e mai privat ca altul, adica scoala lui Mihai este o scoala internationala, cu predare in engleza, costa infiorator de mult, dar ii ofera sansa de a da bacalaureatul international. Scoala lui Cristi are predare in limba germana si ofera mai multe ore de limba engleza decat o scoala de stat. Ofera in plus si rabdarea ca elevul sa ajunga la un nivel satisfacator al limbii germane, urmand orele in clasa a 7-a, asa cum era firesc in evolutia lui de elev. Dar asta e alta poveste.
        Mihai s-a acomodat foarte bine, cel putin asa sustin profesorii si asa simtim si noi. Este apreciat, isi afirma independenta si nevoia de a-i lasa mana libera in ceea ce priveste invatatul. Are de dat un test in primavara, test pentru care ceilalti s-au pregatit un an si jumatate. Nu este speriat si chiar daca are de citit in plus la istorie sau geografie, materia este altfel. Profesorul de istorie isi publica lectiile pe site-ul scolii ca pe niste articole, cand au invatat despre Hitler au avut un program pe calculator prin care puteau sa vorbeasca direct cu Hitler si sa-i puna intrebari. La mate la probabilitati au facut un joc in clasa pe care l-am jucat apoi si noi acasa o seara intreaga. La biologie a luat maximum la test pentru ca profesoara are un fel de a spune denumirile complicate ca le reti din clasa. Iar profesorul de informatica este foarte tanar si vorbeste despre elevii lui ca fiind "copiii lui"; el cred ca ar putea deveni un mentor pentru Mihai.
        Cristi are de dus o lupta. Aceea de a demonstra ca se descurca in germana, asa cum a sustinut pana acum. S-a dovedit a fi mai greu decat s-a asteptat, este perioada de teste acum si este prins intr-un morman de noutati pe care nu le intelege 100%. Si mai are de invatat si franceza pentru a-i ajunge din urma, dar se pare ca acolo am depasit hopul. Are putine teme, se straduie sa le faca cat mai bine. Din pacate ajutorul nostru este marunt, asa ca tot greul cade pe umerii lui, iar el se zbate sa se elibereze de ideea ca are mult de muncit pentru limba germana, inca nu poate sa se bucure ca manualele sunt frumoase, colegii ok, temele scurte. Si totusi... Alaltaieri seara mi-a propus sa imi citeasca din manualul de fizica. Iar ieri mi-a citit povestea din manualul de engleza care i s-a parut lui foarte tare. Si a fost lunga. La sport a dansat si a povestit asta cu mandrie. Tot la sport a fost in alta saptamana, cel mai bun. Sper sa ii fie scurta perioada de tranzitie.
        

TANDRETURI

FRIGANEAUA Revin in casa cu Speedy. E tarziu, l-am scos eu pentru ca eram imbracata, abia venisem de la serviciu, iar copiii au spus ca isi fac singuri ceva de mancare. In casa miroase a friganele. Cristi rade, zicand ca mi se pare. Pe masa mai e doar una, pentru noi, parintii. I-o las lui Marius. "A fost foarte foarte buna", nu uita el sa le multumeasca.
SPANAC CU OU E decembrie, seara tarziu, ma dor picioarele, am gura uscata si mi-e foarte foarte foame. Marius se ofera sa imi faca de mancare. Sunt prea obosita sa protestez si el chiar isi ia rolul in serios. Prajeste un ou, incalzeste spanacul. Sta langa mine cand mananc. Simt ca sunt iubita.
Un domn trecut de prima si a doua tinerete, se straduia sa deschida usa de la scara sa. Vantul diminetii ii flutura halatul rosu strans in graba pe corp, iar mainile ocupate cu doua cafele fierbinti si doua briose mari, de la Mege Image-ul din colt, nu reuseau sa potriveasca cheia.
In masina, un domn si o doamna. Doamna vorbeste intruna, argumenteaza, ataca, acuza. Domnul tace, din cand in cand ridica din umeri si da din cap aprobator. La un moment dat, doamna respira, fericita ca pusese punctul pe I. Domnul se apleaca spre ea si cu un zambet tandru spune: "Da PUFULETULE!" Doamna zambeste pentru o fractiune de secunda, apoi isi continua sporovaiala.